Duminica Tuturor Sfinților

Sărbătorim astăzi, împreună cu toată creștinătatea ortodoxă, “Duminica Tuturor Sfinților”. Cinstim acum, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Pe toți acei care, de la începuturile lumii și până acum, în toate timpurile și în toate locurile pe unde au trăit, s-au străduit să păstreze demnitatea lor de oameni, închinându-și toată viața lor în slujba binelui și a dreptății, în slujba lui Dumnezeu.

În acest uriaș sobor al tuturor sfinților, pe care îi cinstim acum la această sărbatoare, sunt toți strămoșii neamului omenesc, toți patriarhii și sfinții prooroci ai Vechiului Testament, împreună cu toți drepții dinainte de întruparea Mântuitorului, răscumpărați de El prin jertfa Sa pe Cruce. Ei sunt acei despre care marele Apostol Pavel scrie așa în Epistola către Evrei, despre acești sfinți pătimitori pentru dreapta credință și pentru Hristos, pentru Dumnezeu: Au fost chinuiți, au suferit batjocuri și bice, ba chiar lanțuri și închisoare; au fost puși la cazane, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați de sărăcie, primiți și priviți rău de societatea din acea vreme.
Acești Sfinți, arată că sfințenia nu este un cerc închis, ea poate fi dobândită de oricine. Mântuitorul spune pe Muntele Fericirilor: “Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!” (Matei 5, 48). Nu erau nici călugări atunci, nici niște oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de față o mulîime foarte variată și El la toți le poruncea să fie sfinți. Așa încât sfințenia este deschisă pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii sociale. Toți au intrat în sfințenie. Și aflăm din Viețile Sfinților cum au petrecut și și-au săvârșit viețile lor. Așa încât cinstea sfințeniei s-a dat pentru fiecare dintre noi, stop_coloana care uneori ne plictisim de rugăciune, de tot ceea ce ne oferă Dumnezeu pentru sfințenia noastră.
Noi îi cinstim pe toți sfinții pentru viața lor pilduitoare, pentru statornicia lor în credință, pentru caracterul lor hotărât pe calea binelui și a dreptății, pentru bunătatea inimii lor și pentru sfintenia vietii lor. Ii cinstim pentru ca au devenit cetatenii casei lui Dumnezeu, prietenii si iubitii lui Durmezeu si pentru ca acolo unde sunt acum, in imparatia lui Dumnezeu, asculta rugaciunile noastre, ne vad cum traim, cunosc trebuintele noastre si necazurile noastre, se bucura de intoarcerea noastra catre Dumnezeu si se roaga si mijlocesc pentru noi atunci cand le cerem ajutorul; iar rugaciunile si mijlocirile lor sunt ascultate si bineprimite de Dumnezeu.
Din viețile lor invatam sa fim cinstiti, harnici, modesti, blanzi, pasnici, curati la suflet si la trup, generosi, plini de bunatate si de omenie. Toate aceste virtuti isi au puterea si izvorul in Dumnezeu, pe Care L-au descoperit in masura in care au trait dupa sfaturile si dupa sfintele Sale porunci.
Societatea noastră omenească și românească are nevoie de oameni cinstiți, de oameni înțelepti, modești, cumpătați, de oameni pașnici, plini de omenie. Să nu pretindem altora să fie așa; să ne străduim noi înșine, fiecare, în sectorul său de activitate, să fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai omenos, mai credincios, după exemplul Sfinților pe care îi vom prăznui duminică.