Ieri a fost Ziua Mondială a Sănătăţii, zi pe care sindicaliştii din Sănătate au ales-o să picheteze sediile Ministerului Sănătăţii, Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Muncii. Sunt nemulţumiţi, printre altele, de faptul că, deşi s-a aprobat creşterea veniturilor cu 100 de lei brut, nu beneficiază toţi de ea, că nu primesc toţi bonurile de masă cuvenite prin lege. Pe de altă parte, premierul a ţinut să le mulţumească pe Facebook doctorilor şi personalului medical din spitalele româneşti că-şi fac treaba, în ciuda lipsurilor şi greutăţilor. Mă-ntreb, ca pacient, nu era mai bine să iasă premierul să vorbească cu sindicaliştii sau să-i fi presat pe miniştri să se ţină de cuvântul dat de luni de zile celor din Sănătate, decât să posteze un mesaj pe Facebook? Cu ce-i încălzeşte pe medici un mesaj pe Facebook? Nu le rezolvă problemele şi nici nu elimină tensiunile ce se nasc pe holurile spitalelor şi în faţa cabinetelor între pacienţi şi medici. Un mesaj pe Facebook nu îl scapă de stres pe medicul care a ajuns să facă stop_coloana cerere pentru a consulta mai puţini pacienţi din lipsă de timp, nici pe pacientul care se împrumută de la rude ca să dea plicul binecunoscut pentru a primi atenţie.
Am fost, suntem şi vom fi mereu nevoiţi să apelăm la medici. Cu toţii am dat măcar o ciocolată, dacă nu un plic cu bani munciţi din greu. Nu e normal. În ritmul acesta, în câţiva ani, vom rămâne doar cu medicii slabi sau cu cei care rămân în ţară din dorinţa de a schimba un sistem infect. Dacă guvernul nu le dă atenţie medicilor, în câţiva ani, nu vom mai avea nici noi cui să mai dăm şpagă.