Pilda vameșului și a fariseului

(Luca 18,10-14)

Evangelia ne spune ca Domnul a zis pilda aceasta catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret spre ceilalti. Sa fim convinsi însa ca pilda ni se adreseaza si celor de azi. ,,Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames”. Doi oameni, doi pacatosi- cu deosebirea ca fariseul nu se privea pe sine ca un pacatos ce era, pe când vamesul, da. Apartineau unor clase cu totul deosebite: fariseul facea parte din clasa cea mai înalta a societatii din vremea aceea, iar vamesul din cea mai dispretuita. Din precizarea ca vamesul statea departe, undeva în spate, deducem ca fariseul s-a dus tocmai în fata, în fata altarului. Statea bine fariseul acolo în templu, chiar în fata altarului, dupa cum e obiceiul fariseilor de a se protapi în locul cel mai de cinste. Mândria fariseului, siguranta lui ca e drept, ajunsesera într-atât de mari încât el cauta întâietate nu numai în ochii oamenilor, ci si în ochii lui Dumnezeu, si umbla dupa locul întâi nu numai la ospete si adunari, ci si la rugaciune. Dar, oare, rugaciunea lui cum a fost? O lauda adusa lui Dumnezeu? Nici vorba! El nu multumeste cu adevarat lui Dumnezeu: tot ce spune, e numai vorbire despre sine, despre faptele sale. El nu este pacatos si nedrept ca ceilalti oameni si privind peste umar, adauga ,,sau ca si acest vames”. Nu spune ca mila lui Dumnezeu l-a pazit sa nu fie pacatos, nu. Ci este asa, deasupra tuturor celorlalti oameni numai datorita meritelor sale, fiindca el este fara pereche pe fata lumii! Ba, se mai si lauda: posteste de doua ori pe saptamâna, da zeciuala din tot ce are. Asa ca fariseul, prin rugaciunea lui, nu-si atinge doritul scop: nu dezvaluie frumusete sufleteasca, ci urâtenie. Fericitul Maxim spune:,,Cunoaste asadar, omule, ca Dumnezeu nu amageste pe nimeni, si nici nu Se lasa amagit de tine…Toti îsi fac cruce, dar nu toti se roaga”. Si iata acum un om care se roaga asa cum se cuvine. Vamesul departe stând, nu voia stop_coloana nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului” Departe stând. Îsi simte întreaga nimicnicie si se umileste în fata slavei lui Dumnezeu. Ce sa caute în fata? Doar Dumnezeu îl vede la fel de bine în fundul bisericii, ca si în fata. Nu voia sa-si ridice ochii catre cer. Când cineva pacatuieste, îsi tine ochii în jos înaintea oamenilor. Dar înaintea lui Dumnezeu, Atoatevazatorul, cum sa nu-si plece ochii un pacatos? Îsi batea pieptul. De ce? Ca sa arate ca trupul este unealta pacatuirii. Poftele trupesti îl arunca pe om în cele mai grele pacate. De aceea îsi bate vamesul trupul cu umilinta si rusine, stiindu-se pacatos înaintea lui Dumnezeu. De ce îsi bate pieptul, si nu mâinile sau capul? Pentru ca în piept se afla inima, iar inima este izvorul si al pacatului si al virtutii. ,,Din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, înselaciunea, nerusinarea, pizma hula, usuratatea”(Mc.7,21-22). De aceea îsi batea vamesul pieptul sau. Si spunea: Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului”. Nu-si însira nici faptele bune nici pe cele rele. Dumnezeu le stie pe toate, si nu asteapta sa I le însiri, ci sa te caiesti pentru ele. Iar vamesul asta face. Si Domnul spune ca vamesul s-a întors mai îndreptat la casa sa, decât fariseul cel mândru. Sa nu uitam ca Întemeietorul credintei noastre, Mântuitorul Iisus Hristos, ne-a spus:,,..Învatati-va de la Mine, ca sunt blând si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre”(Matei 11,29); iar Preacurata Sa Maica, desi avea toate darurile si virtutile, doar pe una o aminteste: ,,Ca a cautat spre smerenia roabei Sale”.