Cel mai creştinesc lucru de sărbătoarea Naşterii Domnului este să-i ajuţi pe oamenii aflaţi in nevoie. In popor se spune că atunci cand ajuţi un sărac il ajuţi pe Dumne-zeu. Il ajuţi să-ţi dea sănătatea şi puterea să munceşti şi să-ţi implineşti idealurile. Iar cand uiţi de cei din jur, de cei lipsiţi de şanse, inseamnă că ai uitat de Dumnezeu.
 Graiul Sălajului vă propune să venim impreună in spri-jinul a patru familii care se străduiesc, cu foarte puţinul care le-a fost hărăzit, să trăiască cat mai aproape de normalitate. Sunt patru familii de sălăjeni in care 25 de copii au visuri pentru acum şi pentru cand vor fi mari. Şi pentru că acum sunt copii, toţi cred in Moş Crăciun. Chiar dacă Moşul n-a avut pană acum prea multe de oferit, il aşteaptă. Poate că, odată şi odată, Moş Crăciun are ceva şi pentru ei.

La Mirşid – şapte oameni işi duc traiul intr-o cămăruţă

La capătul unei străduţe lăturalnice a Mirşidului, unde noroiul şi pietrişul dăinuie, in căsuţa cu numărul 128, işi duc veacul şapte suflete. In pragul căsuţei ne intampină Nicolae, capul familiei. Se sprijină de carje ca să meargă. A fost operat la coloană şi are nevoie de recuperare. Insă se străduieşte cat poate să-şi ajute soţia şi să le ofere celor cinci copii un trai decent. Nu le e uşor, mai ales că familia urmează să se mărească in curand, cel de-al şaselea copil bucurandu-se incă de căldura pantecului. Nicu are şapte ani, Sebastian e de şase ani, Bianca a implinit cinci ani, Diana abia are doi ani, iar Roberta s-a născut acum nouă luni.
Traiul şi-l duc toţi inghesuiţi intr-o cămăruţă cu pereţi scorojiţi. Acolo mănancă, dorm, se spală. Copiii nu ştiu ce inseamnă o baie adevărată. Pentru ei, baia e cea pe care mama le-o face in văniţa din plastic, in mijlocul camerei.
Nu au frigider de cand cel vechi s-a stricat. Dar, spune Nicolae, nici nu prea au nevoie, căci nu-şi permit să ia multe de mancare, iar carnea e un lux pentru ei. Iau ce e mai ieftin, cat au nevoie pentru o zi, două. Asta se cheamă viaţa de pe o zi pe alta. Mancarea o fac pe soba cu care se incălzesc.
Ajutor mai primesc din partea fratelui lui Nicolae, care le-a fost aproape mai ales cand Nicolae a stat internat in spital, recuperandu-se după operaţie. Dar, spune Nicolae, pană la urmă „fiecare e cu familia lui”, toţi oamenii au greutăţi.
De cand s-a imbolnăvit, Nicolae nu mai poate să lucreze. Problemele de sănătate au inceput in urmă cu aproximativ opt luni. A fost operat la coloană, iar in ianuarie urmează să inceapă recuperarea, ca să poată umbla din nou fără carje. Inainte lucra tot ce putea, de la săpături, la fan-tani, interioare – orice i se oferea de muncă şi il ajuta să aducă o paine pe masă. Soţia are grijă de copii, aceasta este „meseria” ei. Singurul lor venit a rămas alocaţia copiilor şi ajutorul social. Cu doar 730 de lei pe lună, cele şapte suflete se luptă să supravieţuiască.

Visul familiei este „locuinţa” intr-un canton CFR dărăpănat

Cu sprijinul unor oameni binevoitori, familia Fazekaş speră să se poată muta din bordeiul lor intr-un canton inchiriat de la CFR. „Am făcut o cerere pentru locuinţă. Acolo sunt trei camere”, spune Nicolae. Insă nu pot locui acolo. Cantonul are nevoie de multă muncă pentru a putea fi locuit, fiindcă a fost de-vastat. Pană a avut puteri, Nicolae a reuşit să toarne şapă pe jos, să pună geamuri şi uşă la intrare. Apoi, totul a rămas de izbelişte. Mai trebuie uşi, re-novat totul şi, cel mai important, curentul electric. „E problemă cu curentul, pentru că e foarte scump şi nu ştiu dacă vor fi şanse să-l pot pune. Curentul a fost tras, dar de la canton spre gară trebuie schimbate nişte cabluri şi sunt foarte scumpe”, mărturiseşte cu tristeţe in voce Nicolae.
Sărbătorile de iarnă se anunţă mai grele ca niciodată din pricina bolii lui Nicolae. Nu sunt pregătiţi pentru iarnă. Cel mai mult au nevoie acum, in prag de sărbători, de lemne şi de alimente. Le-ar fi de mare ajutor şi hăinuţe şi ghetuţe pentru copii. Problema cea mai mare e cu lemnele. Şi nu pentru că familia nu ar avea de unde să aducă, ci pentru că Nicolae nu le poate căra.

Poezii-rugăminţi pentru Moş Crăciun

Chiar dacă situaţia familiei e dificilă, copiii aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul. Cred in Moş Crăciun. Nicu speră la un TIR de jucărie. Mai mult parcă nu are curaj să ceară. Sebastian n-a apucat să ne spună ce aşteaptă. L-a dăramat oboseala după ce s-a intors de la grădiniţă şi a adormit. Cu siguranţă că dulciurile şi o maşină se află pe lista dorinţelor lui. Diana are doi anişori. Cu părul bălai şi creţ, doi ochişori mari şi curioşi şi-un zambet dulce, nu ai spune că a scăpat ca prin minune din ghearele nemiloasei meningite acum un an. Se gandeşte la opăpuţă şi dulciuri de la Moş. Bianca ar vrea de Crăciun banane, portocale, dar şi o păpuşă. Roberta, la nouă luni ale ei, e prea mică pentru dul-ciuri, dar nici lapte nu i-ar fi de prisos.
Pentru că le-am promis că o să le transmitem dorinţele lor Moşului, simţindu-ne ca pe emisarii săi, la plecare, copiii ne-au cantat cantecelele şi ne-au recitat poeziile pe care, in mod normal, le-ar spune lui Moş Crăciun dacă ar fi in faţa lor.

Zalău – nouă suflete care speră că Moşul le poate aduce… o cameră

In Zalău, pe strada Dobrogeanu Gherea la nr. 18, nouă suflete impart zi şi noapte cei 60 de metri pătraţi ai locuinţei. Familia Dorinel şi Loredana Ardelean au impreună şapte copii. Miriam, fetiţa cea mai mare, are 18 ani şi este elevă la liceu. Ruben şi Rebeca, mezinii familiei Ardelean, sunt gemeni şi au doar 7 luni. Da-vid, Sara, Oana şi Luca au varste cuprinse intre doi şi doisprezece ani.
Veniturile familiei Ardelean sunt foarte mici, ne spune mama, iar de sărbători cadourile vor fi foarte limitate. „Avem nevoie de bani pentru scutecele gemenilor, pentru lapte, pentru mancarea şi pacheţelul celor care merg la şcoală. Şi asta in fiecare zi. Ne descurcăm greu, dar ne zbatem să le oferim minimul necesar”, ne mai spune mama.
Loredana Ardelean a lucrat candva la SC Tex SRL. Acum nu mai lucrează, nici nu ştie dacă va mai lucra, pentru că n-are altcineva cine să aibă grijă de şapte copii.
Nici Dorinel nu mai poate lucra acum din cauza unor probleme grave de sănătate. „Am avut un accident vascular minor şi de atunci imi cam pierd memoria” spune cu tristeţe tatăl.
Venitul familiei Ardelean constă din alocaţia pentru copii şi din indemnizaţia pentru creşterea celor doi gemeni. „Suntem o familie numeroasă, avem probleme cu intreţinerea, dar incercăm să ne descurcăm”, ne mărturiseşte tatăl. N-am bănuit noi că vom avea ataţia copii. Mă gandesc de mult cum aş face să mai extind puţin locuinţa. N-avem bani pentru asta. Nu ştiu cum va fi”.
Copiii, cei care pot vorbi, şi-au exprimat şi dorinţa de a le aduce Moş Crăciun daruri. Oana ar vrea o păpuşă mare, Da-vid o maşinuţă cu baterii, Sara ar dori multe dulciuri. Miriam, fata cea mare a familiei Ardelean, ar dori ca Moşul să o ajute să aibă o cameră a ei…

Stirciu – unsprezece suflete dorm in trei paturi şi mănancă pe rand

Sărăcia, fie ea lucie sau zgrumţuroasă, işi face de cap in tot cursul anului. Nici in luna cadourilor nu se astampără. stop_coloana Săptămana trecută, ajungand la familia Rada Vasile şi Mihaela din satul Stirciu, la nr.155, comuna Horoatu Crasnei, şi intrebandu-i pe cei opt copii ce le-a adus Moş Nicolae, aceştia au răspuns, oarecum jenaţi, „nimic”. Nu că n-ar fi fost ei cuminţi, dar… n-a fost să fie. Mi-am ţintit privirile spre mama lor şi aceasta a aprobat, inclinand capul, răspunsul pruncilor.
Soţii Vasile şi Mihaela Radu au impreună opt copii. L-au avut şi pe al nouălea, insă acesta s-a dus la ingeraşi. Alina, fata cea mare, este elevă in clasa a X-a la un liceu din Zalău. Anamaria, mezina familiei, are doar trei ani, Denisa este in grupa mare la grădiniţă. Alin, George, Andreea, Larisa şi Raluca sunt elevi in clasele primare şi gimnaziale.
Cei opt copii, plus cei doi părinţi, plus bunicuţa, locuiesc in două camere. Noaptea se inghesuiesc in trei paturi. Au mai făcut două incăperi, dar nu sunt tencuite, n-au uşi, n-au ferestre. Cand le vor termina, nu se ştie. Tatăl, Vasile nu este angajat, pentru simplul motiv că nu există locuri de muncă in sat. Mama, Mihaela, nici atat. Singura sursă de venit a familiei Rada este alocaţia copiilor in sumă totală de 360 de lei pe lună. Ajutor social nu primeşte familia Rada, pentru că are grădină langă casă şi o văcuţă cu laptele căreia se hrănesc copiii. Nici ajutor de incălzire nu primeşte şi nici măcar alimentele pentru nevoiaşi de la Uniunea Europeană. Tatăl mai munceşte, cand il loveşte norocul, prin sat. Numai că norocul il loveşte din ce in ce mai rar. Mai scormoneşte şi pămantul din grădină pentru a asigura cat de cat hrană celor 11 guri. Şi fiindcă veni vorba despre hrană, Mihaela Rada spunea că nu incap toţi copiii la masă in odaia stramtă, aşa că de cele mai multe ori masa se serveşte in două ture.
Cele două camere sunt neincăpătoare pentru atatea suflete. Copii nu au un dulap al lor, nu au unde să-şi pună hainele, cărţile, nu au o baie a lor. Spălarea trupurilor lor firave se face intr-un lighean. Rechizitele celor şase şcolari le cumpără părinţii. „Cu şcoala o duc bine, zice mama Mihaela, cu toate că copii muncesc mult acasă şi nu au condiţii de a invăţa. Cand eu şi soţul suntem la lucru prin sat sau pe camp, de cei mici are grijă mama mea, bunica Geta, cum ii spun copii. Ne ajută foarte mult”, spune Mihaela. Şi ca tacamul să fie complet, mama celor opt copii ne spune că au fost momente cand nu au mai avut bani pentru mancare. „Mergeam prin sat după bani in imprumut, să am ce să le dau de mancare copiilor. De ajutat nu ne-a ajutat nimeni, numai Dumnezeu, că ne-a dat sănătate”.

Sărbătorile ii prind veşnic săraci

Vin sărbătorile şi pentru familia Rada din Stirciu. „Nu ne-am pregătit cu nimic, nici cu hăinuţe noi, nici cu bunătăţuri. Abia ne asigurăm mancarea de pe o zi pe alta, pentru că nu avem bani să ne facem provizii. Trăim de azi pe maine şi socotim că un litru de ulei trebuie să ne ajungă o săptămană”, ne zice Mihaela.
Inainte de plecare, după ce fiecare copil al familiei Rada ne-a recitat cate o poezie, i-am intrebat ce ar dori să le aducă Moş Crăciun. Dacă doi dintre cei mai mici au spus că ar dori să le aducă dulciuri şi jucării, ceilalţi şase, cu un grad de maturitate in gandire, au spus că cea mai mare bucurie ar fi dacă Moşul ar putea să le termine baia şi măcar o cameră care să fie a lor, a copiilor.

Hereclean – cinci copii trec iarna cu bine dacă nu cade acoperişul

Familia Zaharia din Hereclean are cinci copii şi destul de puţin noroc in viaţă. Stă cu teama că in orice clipă se poate urni acoperişul pe ei. In casă locuiesc şapte suflete. Mama, tatăl şi cinci copii, din care patru băieţi de 7 şi 9 ani, şi o fată de 18 ani. Reporterul Graiul Sălajului i-a găsit pe copiii cei mici in jurul mesei. Alături de ei era mama şi o bătranică, mătuşa familiei, care locuieşte intr-o casă de alături. Meniu sărac, dar copiii nu au făcut mofturi. Fiecare a mancat cu poftă ce le-a pus mama in farfurie. Bătrana ne spune că locuieşte singură şi mai trece pe la familia Zaharia, ajutandu-se reciproc.
Mama spune că lucrează cu două ore, la Zalău, pentru că nu are timp să lucreze mai mult. O aşteaptă acasă copiii preşcolari şi cateva animale de pe langă casă pe care le ţin pentru gospodărie pentru că bani nu sunt să cumpere mancare pentru şapte guri.
Băiatul cel mare are 9 ani şi patru luni şi este in clasa a treia. Trei dintre copii sunt tripleţi. Au acum şapte ani şi o lună şi sunt in clasa intai. Au note de bine şi foarte bine, deocamdată, se laudă mama cu ei.
Cum e o zi din viaţa mamei cu cinci copii? E forfotă mare dimineaţa. Face opt pacheţele de mancare, apoi merge fiecare la serviciu sau la şcoală. La intoarcere, mama se preocupă de gospodărie, apoi pregăteşte masa pentru toată familia, face curat prin casă, ii ajută pe copii la teme. Bătranica e ajutorul de nădejde, pune lemne pe foc, stă cu copiii cand vin de la şcoală şi părinţii sunt plecaţi. Se bucură ca are o familie prin preajmă, la bătraneţe, şi nu e singură.

Dacă vine Moşul pe horn, cade casa cu el

De Moş Crăciun, Ionuţ, băiatul cel mare, spune că şi-ar dori să-i aducă un echipament de fotbal, iar tripleţii au spus că-şi doresc fiecare cate o bicicletă. „De jucărie poate”, completează mama cu gandul că cine ştie cand vor putea avea copiii ei biciclete adevărate.
E indoielnic şi gandul ei că Moş Crăciun ar putea să-i ajute să consolideze casa. „Vine hăizaşul pe noi. La spatele casei intră fundaţia in pămant. Dacă vine zăpada, se lasă pe noi acoperişul.
Cu restul ne descurcăm, lucrăm grădina, animalele le ţinem să avem branză, lapte, ouă, să nu dăm bani. Dintr-un salariu la privat, şi cu 2 ore, cu cat sunt eu incadrată, abia ne ajunge cu naveta la ser-viciu, la Zalău, fata face naveta la şcoală, copiii fiecare la şcoală”, ne-a spus femeia, care numai bunul Dumnezeu ştie cum le duce pe toate in fiecare zi.

Primul sponsor al campaniei pe care o lansăm astăzi este grupul de firme Universal, din care face parte şi Graiul Sălajului. Universal a pregătit pachete cu alimente – carne şi preparate din carne – şi materiale de construcţii pentru finisaje, de care este nevoie cu precădere in cazurile expuse.
Aşteptăm să ni se alăture cat mai mulţi sălăjeni, oameni simpli şi societăţi comerciale. Ceea ce inseamnă foarte puţin pentru tine, inseamnă foarte mult pentru cei 25 de copii. Iar dacă suntem mai mulţi, binele făcut e cu atat mai important.
Ne vom mandri cu toţi cei care oferă ceva pentru cele patru familii, in spaţii largi rezervate pentru perioada următoare in paginile ziarului nostru.
Oamenii care ştiu ce inseamnă să ajuţi sunt aşteptaţi să ne contacteze la numerele de telefon:
0748-167.942, 0742-107.691 şi 0260-611.320 – zilnic intre orele 9 şi 19.

Post Views: 75