Ploaia de promisiuni nu aduce recolte
Zice-se că cine are pământ sau cine a fost inspirat să-și cumpere pământ, să-și înjghebe o fermă de vegetale, de legume sau de animale, va avea posibilitatea să trăiască mai bine. Dacă nu fermierul de astăzi, sigur copilul care-i va prelua afacerea o să trăiască mai bine. Grămezi mari de bani dinspre Uniunea Europeană vor intra în agricultură cu niște condiții: potențialul beneficiar să fie capabil să facă un proiect viabil, să știe cum să atragă bani, să nu facă prostii nici când îi obține, nici când îi cheltuie. Deunăzi, ministrul Agriculturii spunea de niște acte normative pe zona agricolă, atât de multe și în avantajul fermierului, de parcă în ultimele ședințe Guvernul s-ar fi întrunit numai pentru problemele țăranului. După ce cu aproape două săptămâni în urmă, la rectificarea de buget, agricultura a fost “ciupită” de un miliard de lei din cele 4,5 miliarde câte s-au aprobat la constituirea bugetului național, iată-l pe ministrul Agriculturii ieșind aproape zilnic la rampă cu promisiuni care de care mai fanteziste. Zicea, de pildă, că subvenția la bovine va crește în 2015 cu 300 de euro pe cap de animal. Asta în contextul stop_coloana în care pentru 2014 sprijinul pe cap de animal este de 400 de lei și se dă cu mari întârzieri. Tot mai marele Agriculturii românești aruncă momeli gen subvenția de 50 la sută din valoare pentru berbecuții de reproducție, ori pentru juninci de rasă, ajutor de minimis pentru producția vegetală, pentru apicultură, pentru acciza la motorină, pentru câte în lună și câte în stele. Ba chiar și Victor Ponta aprecia că “fiecare euro investit în agricultura românească ne-a adus mult mai mult înapoi”. Se dau decidenții cu binele pe lângă țărani făcându-se că au uitat de cele patru impozite pe teren pe care fermierul le plătește de când s-a instalat Guvernul Ponta. Se dau cu binele știind că “talpa țării” e o masă ușor de manevrat. Si ce-i mai bun acum, în plină campanie electorală, pentru țăran, decât o ploaie de promisiuni.
