Federaţia editorilor din România a început de ieri să facă mare tam-tam din pricină că ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, încă nu a anunţat câştigătorii licitaţiei pentru manuale tipărite şi digitale, pentru clasele I şi a II-a, deşi data limită era 28 iulie, adică luni. Conform acestora, amânarea pune “sub semnul întrebării existenţa manualelor pe băncile şcolii la 15 septembrie”. Având în vedere cât de prost sunt făcute manualele în general şi abundenţa de greşeli, nu numai de redactare, ci şi gramaticale şi de abordare, uneori mă întreb cu ce folos mai au loc astfel de licitaţii, de ce se mai fac o mulţime de manuale an de an. Sunt o grămadă de bani irosiţi pentru nişte manuale făcute numai de dragul de a fi făcute, prin care copiii ajung de-a dreptul să se îndobitocească. Problema e că primesc avizul Ministerului Educaţiei Naţionale! Adică mi-nisterul pe care ar trebui să-l preocupe bunul mers al procesului educativ lasă ca nişte aberaţii să ajungă în faţa copiilor noştri, după care ei ar trebui să înveţe. Cum să înveţe un elev că virgula nu desparte niciodată subiectul de predicat din moment ce găseşti astfel de exemple în manuale?! Cum să înţeleagă un elev ce are de făcut dacă exprimarea e atât de alambicată că nici profesorul nu o înţelege?! De manualele de religie nici nu mai zic, pentru că e clar că celor care le fac li se pare normal ca un copil de şapte ani să poată percepe Teoria creaţionistă şi să-şi da seama că Dumnezeu e cel care a creat fiinţele dintr-o imagine. Colac peste pupăză, se mai trezesc părinţii la şcoală că le spun profesorii că manualele primite nu-s bune şi că mai trebuie cumpărat caietul X şi culegerea Y. Puse toate cap la cap, se ajunge la sute de lei pe care părinţii trebuie să-i scoată din buzunar din cauza inepţiilor din manualele şcolare. Şi toate, pentru ce? Pentru ca, în final, copiii noştri să ajungă să înveţe prostii şi să pice pe capete la examene, fără ca măcar să ştie de ce.

Post Views: 67