Discurs pentru nervoşii din traffic
E de înţeles la sălăjeni obiceiul de a intra cu jeep-ul cât un autocar pe uliţele strâmte de prin centrul Zalăului. Au fost atâţia ani frustraţi de lipsuri. Au dat oamenii de bine. Cu alte cuvinte, au coborât din copac. Trebuie să-şi satisfacă nevoia de confort absolut. Vorbim de toţi, la urma urmei, şi de cei cu Jeep, şi de cei cu Polo. Numai că apare un alt disconfort. Nu avem locuri de parcare. La 20.000 de autoturisme, avem 4.000 de parcări în oraş. Başca traficul infernal, la care ajută mult semafoarele inteligente. Ne cam călcăm pe picioare, să zic aşa, chiar dacă e vorba de mersul pe patru roţi. Nu-i nimic, vom scăpa şi de disconfortul ăsta, când vom ajunge şi noi la înţelepciunea occidentalilor, care-şi lasă maşinile acasă şi “se coboară” să circule cu transportul în comun. Transurbis e pregătit. Are autobuze moderne, a pus televizoare în ele… Să calculăm. Într-un autobuz încap aproape 100 de persoane. Dintr-o dată dispar 100 de maşini de pe bulevard. stop_coloana Dar dacă am fi o mie cei care ne lăsăm maşinile acasă? Mai ales că, să fim serioşi, până la serviciu faci distanţa pe care într-un oraş mare un cetăţean o parcurge în pas alergător să prindă tramvaiul. Am rezolva problema traficului îngreunat la orele de vârf. Transurbis ar face bani şi ar îmbunătăţi condiţiile pentru transportul în comun. Sunt convins că primăria ar putea şi reduce preţul biletelor. Nu mai vorbim de poluare. Am respira şi noi un aer mai de Doamne-ajută. Dar până să preluăm această modă occidentală, ne vom mai lovi de locuri de parcare lipsă şi ambuteiaje în trafic. Toate la vremea lor.
