Sunt cinci ani de criza financiara, devenita mod de trai. Nimeni nu are bani. Banii, de fapt, intra undeva pe drum infundat. Asta pentru ca criza nu a reusit, cum ar fi fost firesc, sa curete piata de firmele care nu circula banii. Noul capitalism, care nu mai are la baza principiul productiei vandute cu profit, ci pe cel al profitului din speculatii financiare, nu reuseste sa vindece piata de boala grea a blocajelor. Sunt sumedenie cei care nu-si pot incasa banii de la partenerii de afaceri. In lantul „trofic” financiar, afaceristii corecti n-au nici o sansa sa prospere din cauza verigilor slabe, firmele care blocheaza banii. Economia este fragilizata, ca o consecinta. Actorii de pe piata nu mai stiu in cine sa aiba incredere si in cine nu. Toate firmele sunt suspecte de o potentiala insolventa; si mai ia bani de unde nu se poate. Nimic nu mai functioneaza natural. Sistem bancar propriu nu mai avem, cu productie nu ne putem lauda, dar de consumat, consumam. Suntem o piata de consum. Dupa 24         de ani de la revolutie, tot nu avem infrastructura.           Sistemul de invatamant se dovedeste ineficient, sanatatea e in colaps. Personalul sanitar pleaca pe capete din tara, iar bolnavii sunt obligati sa-si cumpere singuri medicamente costisitoare. Acesta este tabloul Romaniei la inceput de 2014. Cu o populatie care trebuie sa consume. Evident, din resurse din ce in ce mai putine. Capitalul strain, care a intrat in Romania in 2007-2008, a plecat demult din tara. Sigur, marile firme straine care activeaza la noi se descurca binisor. Explicatia e simpla. Isi platesc ele taxele la stat, nu-i problema. Numai ca emit o sumedenie de facturi intracomunitare cu prestari servicii facute de firme din cadrul aceluiasi grup. Datoriile catre statul roman nu mai sunt astfel asa impovaratoare. Banii migreaza in strainatate si multinationalele prospera la noi. Actionarii sunt multumiti. Statul roman nu pre are solutii. E doar inventator de taxe pe spinarea putinilor oameni care muncesc. Bugetul ramane, insa, un sac gol, peticit peste tot cu imprumuturi. Si, ultima gaselnita a guvernantilor este sprijin pentru categoria celor care isi reesaloneaza datoriile la banci, isi restructureaza creditul si pot primi, in final, un sprijin de la stat prin reducerea impozitului. Argumentul este cresterea consumului si posibilitatea ca bancile sa ramana viabile, sa nu li se diminueze dramatic pro-fitul. Suna cel putin… electoral. Si mai suna a prelungirea agoniei financiare.