Demisii, demisi, inchisi, ridicati de DNA pentru dare de mita, cazuri amanate la nesfarsit. Un film de actiune in care ne-am trezit cu totii ca facem figuratie. Si totusi, ma trezesc in mijlocul actiunii, furat de repeziciunea cu care se deruleaza scenele, total confuz. Problema mea este ca nu inteleg cine joaca rolurile negative, caci daca te uiti la cei acuzati, care se jura ca ei sunt curati ca lacrima, n-ai zice ca au fete de infractori. Dar ce, credeati ca dracul e urat, cu coarne si cu par pe fata? Nu, el e bond, frumos, cu ochi albastri. Fetele lor inseala privirea cu precizia cu care inseala statul. La ritmul cu care sunt saltati baietii la costum, nici nu ma mir ca este nevoie de un nou cod penal, care sa-i scape in cazul in care se balbaie atunci cand trebuie sa de-a explicatii, pana la urma, tuturor romanilor, stop_coloanadin bunavointa carora au ajuns in pozitiile din care au putut face cu lejeritate prostii. Desigur, suntem complici la problemele cu care ei se confrunta astazi. Daca noi nu i-am fi ales, nici ei nu ar mai fi fost in situatia penibila de infractor. Ne putem considera absolviti. Nu le-am cerut sa fure. Avem insa partea noastra de vina. Am ales potentiali infractori. Aici nu putem fi absolviti. Demnitarul de azi intruchipeaza o Eva, care, la plimbare prin Rai, nu poate rezista tentatiei de a gusta din fructul interzis.