La intrare in satul Mesteacan, comuna Almasu, ti-e dat sa vezi patru pereti din lut batut intre barne, in care isi duc cotidianul trai cinci suflete. E prea mult, pentru secolul XXI sa definesti drept casa de locuit acest conglome-rat de lut si barne. si totusi, aici, pe o suprafata de sase metri patrati, trei copii si doi adulti mananca, se joaca, invata si dorm.

Vis de copil
Florina, o fetita blonda de numai patru ani, spune ca ei ii place cand viseaza Io camera mare, mare, cu multa lumina si multe papusi.I Numai ca aceste vise sunt doar hrana pentru speranta la o viata normala. Cand se trezeste vede acelasi tavan din scandura, aceiasi pereti scorojiti, acelasi lut pe jos. Florina mai are doi frati. Nu i-am intrebat ce viseaza in somn, dar Cosmin, cel in clasa a II – a la scoala Gimnaziala din Almasu, viseaza cu ochii deschisi sa devina medic, sa-i poata ajuta pe oamenii bolnavi si pe copiii care nu au pe nimeni. Rares, cel din clasa pregatitoare, are si el visurile sale. Ar vrea ca tatal sa sa castige bani multi, sa-si poata ridica o casa, asa ca si a lui Danut, colegul sau. Danut are camera lui, cu birou si calculator. Danut ii da voie si lui Rares la calculatorul sau, dar Rares vrea un calculator numai pentru el.

„Mi-e mila de foamea lor”
Zamfira Puscas, consateana cu cei trei prunci, care isi apleaca urechea asupra saraciei lor, ne spunea ca de fiecare data cand pe strada trece vreo masina, co-piii ies in drum, pentru ca poarta nu au, in nadejdea ca poate, poate cineva le va oferi o guma de mestecat sau o bomboana. Dar asta se intampla mai rar. Copiii sunt subnutriti. „Se bucura de o banana sau de o portocala, cum nu poti sa iti imaginezi. De multe ori, cand le duc cate ceva, in special alimente, le infuleca in fata mea cat ai zice peste. Mi-e mila de foamea lor”, ne spune femeia.

S-a dus si ajutorul social
Ne-am interesat de soarta acestei familii mai mult decat nevoiase la Primaria din Almasu. Dana Corda, asistent social in cadrul primariei, ne-a confirmat conditiile de trai jalnice ale celor cinci. si cu toate acestea, parintii au demnitatea lor. Alocatie de sustinere nu mai au, pentru ca nu au reusit sa-si pregateasca actele. In schimb, cei trei copii beneficiaza fiecare de o alocatie de 42 de lei. Vecinii se indura si le mai duc, din cand in cand, cate un blid de zeama pentru cele trei guri.

Cu gandul la o casa noua
Viorica Pop si Adrian Cionca, parintii celor trei copii, s-au iubit pana la arderi, dar la ofiterul starii civile n-au ajuns pana in prezent. Viorica are 25 de ani, Adrian 30. si niciodata nu au fost angajati cu carte de munca. Viorica are grija de copii, ii apara de toate relele, precum o closca puii. si Adrian apara oile din Cutis de lupi si de alte animale de prada. De ani buni, el este ciobanul satului. Din bruma de bani pe care ii castiga la oi, o parte ii pune „la ciorap”, nadajduind ca odata si odata va purcede si el la construirea unei case. Pamant nu au. Doar cate un strat de ceapa mai pun in spatele casei, ale caror cozi adesea copiii le rontaie goale.

Putem fi generosi
Si pentru cei trei copii din Mesteacan, de la numarul 247, vin sarbatorile. si pe masa lor ar trebui sa fie o felie de cozonac si cateva cornulete. Putem fi. Macar acum, de sarbatori, binevoitori si generosi. Putem aduce o unda de bucurie celor trei copii si parintilor lor. Daca aveti astfel de ganduri, o puteti contacta pe Zamfira Puscas, la numarul de telefon: 0740.571.974. Cosmin, Rares si Florina va multumesc de pe acum.

Post Views: 44