Intrarea in Biserica a Preasfintei Fecioare
Al doilea praznic inchinat Sfintei Fecioare Maria, din cuprinsul anului bisericesc- ce incepe la 1 septembrie- este Intrarea in Biserica, pe care il praznuiesc deopotriva atat Biserica Ortodoxa, cat si cea Romano- Catolica, in fiecare an la 21 noiembrie. Sfintele Evanghelii nu ne istorisesc nimic despre nasterea si copilaria Maicii Domnului, ci ne-o prezinta pe Sfanta Fecioara doar in momentul in care ingerul Gavriil, la Buna-Vestire, ii aduce la cunostinta faptul ca a fost aleasa de Dumnezeu ca sa fie Maica a lui Hristos Dumnezeu (Luca 1,26-38). Din Traditia Sfanta stim insa ca parinti ei Ioachim si Ana o viata intreaga s-au rugat lui Dumnezeu sa fie binecuvantati cu un copil. La evrei, mahnirea celor ce nu aveau copii era nespus de mare. Copiii erau socotiti ca cel mai mare dar a lui Dumnezeu. si turmele de camile si de oi, si cirezile de boi si asini, si pasunile si livezile intinse, viile si maslinele, holdele, campiile, toate bogatiile erau bune (vezi Psalmu 143, ver.13-14) si fericesc pe poporul care le are. Dar inaintea acestora sunt „fiii ca niste odrasle de maslin…si fiicele lor infrumusetate si impodobite…”(vers.13 al aceluiasi psalm si Psalm 127,3-4). „Fericit este omul care-si umple casa de copii”(Psalm 126 , 5)…”Iata, asa se va binecuvanta omul cel ce se teme de Domnul”(Psalm 127,4). Cei ce nu aveau coiii erau socotiti bestemati si pedepsiti de Dumnezeu, dar si desconsiderati, injositi si ocarati de oameni (vezi cuvintele Elisabetei, mama lui Ioan Botezatorul: „Ca asa mi-a facut mie Domnul in zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea”- Luca 1.25). La rugaciunile staruitoare, facute o viata intreaga, Ioachim si Ana au adaugat si fagaduinta ca il vor inchina sau darui Domnului, pe pruncul ce se va naste. De aceea, a fost mare bucuria cand in casa lor s-a nascut-ca rod al rugaciunilor- fiica pe care ei o vor numi Maria si pe care mai tarziu ingerul Gavriil o va numi „Binecuvantata intre femei…si Plina de har”(Luca 1,28). Au crescut-o in casa lor pana la varsta de trei ani cand, biruiund legaturile firesti ce-i leaga de scumpa lor fiica, hotarasc sa-si implinasca fagaduinta facuta si sa reintoarca lui Dumnezeu darul primit. Au facut alese pregatiri si, insosotiti de rudele si fecioarele cetatii, toti imbracati in haine de sarbatoare, purtand in maini faclii aprinse si cantand cu mare evlavie psalmi, se indreapta spre Templul din Ierusalim. Ajungand aici, spre mirarea tuturor- Maria urca singura toate cele cincisprezece trepte. La ultima treapta, din randuiala dumnezeiasca, astepta marele Arhiereu Zaharia cu soborul de preoti si leviti. Spre uimirea tuturor, Arhiereul Zaharia ia in brate pe Prunca Maria si o duce chiar in Sfanta Sfintelor, locul cel mai sfant al templului, acolo unde numai arhierul si numai odata pe an avea voie sa intre veze Evrei 9,7). Arhiereul a cunoscut prin descoperire dumnezeiasca ca cea adusa in Templu va deveni ea insasi „Sfanta Sfintelor”, unde prin adumbrirea Sfantului Duh Se va salaslui in pantecele ei cel precurat, Marele Arhiereu „inaltat mai presus de ceruri”(Evrei 7,26)-Iisus Hristos Mantuitorul. Aici va vietui Sfanta Maria doisprezece ani, hranindu-se cu bucate ceresti si invrednicindu-se de minunate aratari.