Ieri, pe la vremea pranzului, un tanar de vreo 18-19 ani, a furat de pe rafturile „Unicarmului” de pe Doja doua pachete de cafea. Le-a ascuns sub geaca si s-a indreptat spre iesire. Epilogul nu-i greu de banuit. L-au filat camerele de suprave-ghere si vanzatoarele s-au napustit asupra hotului. Inversunate, l-au culcat pe tanarul cu blugi si gluga la podea, adica pe gresia magazinului, l-au deposedat de cele doua pungi de cafea si actiunea s-a terminat. N-a chemat nimeni politia; hotul se alegea cu o amenda de 100 de lei, pe care si asa nu ar fi avut de unde o plati, iar vanzatoarele ar fi facut drumuri interminabile la sediul politiei pentru declaratii. Asa ca si-au recuperat marfa si l-au pus pe hot in libertate, nu inainte de a-l pune cu fata spre camerele de luat vederi in eventualitatea unei reintalniri si inainte de a-l descoase pentru a afla ce motive l-au determinat sa fure. Tanarul a raspuns simplu „Imi era foame. Am vrut sa vand cafeaua si sa-mi cumpar ceva de ale gurii”. Din capul locului aceasta versiune cade. Daca i-ar fi fost cu adevarat foame si ii chioraiau matele, hotul ar fi furat alimente ca, slava Celui de Sus, e plin magazinul si ar fi putut pune usor pace cu stomacul. Daca ar fi dorit o prietenie, pe moment, cu Bachus, ar fi putut ciordi o sticla de vodca ori de coniac. Asa ca tanarul cu blugi si gluga n-ar fi vandut cafeaua furata nici sa-si cumpere mancare, nici pentru bautura. Mai ales ca nu parea adunat de pe drumuri. Mai plauzibil este ca, cu banii „castigati” din cafeaua furata, si-ar fi cumparat tigari. Dar si mai plauzibil este ca acei bani s-ar fi dus pe substante care te trimit in lumea viselor. Spun asta pentru ca zona musteste de comercianti si consumatori de droguri, chiar daca recent DIICOT-ul a facut o mica curatenie in zona. Dar sa furi cafea ca sa poti cumpara canabis are iz de nefiresc. Dar daca ma gandesc la dependenta creata de cafea si cea creata de canabis, mai ca-mi vine sa-i dau dreptate hotului.