De la Targul International Indagra, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a tras o fuga la o consfatuire de profil ca sa anunte ca statul se gandeste serios sa-i taie de la banii de subventie pe fermierii de subzistenta, pe cei care traiesc de pe o zi pe alta. Ideea este ca in acest mod sa-i determine pe tarani sa se asocieze. Numai ca taranul nostru n-a trait din subventia statului, si-a lucrat pamantul cum a putut si n-a mai platit presedinte si contabil si casier la asociatie. Deci, sa-i taie de la banii de subventie. Sa-i taie, nu de tot, ci sa primeasca mai putina subventie de la bugetul national (ca de banii europeni statul n-are cum se atinge) comparativ cu fermierii care lucreaza pamant mai mult. Faramitarea terenurilor agricole, realitate evidenta si in judetul nostru, se pare ca nu are leac de la aplicarea primei Legi a fondului funciar (Legea nr.18/1991). Sute de mii de tarani produc de subzistenta. Prin ministrul Constantin, statul considera ca este de datoria lui sa stimuleze taranimea sa se asocieze si, astfel, sa produca nu doar pentru consumul propriu, ci si pentru piata. De aici propunerea ca Ministerul Agriculturii va sustine financiar cu plata directa pe cei care au mai mult de cinci hectare. Deocamdata sunt variante: o plata pentru cei care lucreaza intre unul si cinci hectare, o alta plata pentru cei care lucreaza intre cinci si 30 de hectare si alta plata pentru cei care lucreaza peste 30 de hectare. Adica celui care are sa i se mai dea. In acest fel, statul ii strange cu usa pe micii si foarte micii fermieri sa se asocieze cu vecinii de tarla, sa faca asociatie, astfel incat sa poata primi acelasi ni-vel de plati, sau mai mare decat in prezent. Astfel de metode coercitive imi aduc aminte de tehnica de lamurire a cetatenilor de a se inscrie „de buna voie si nesiliti de nimeni” in gospodaria agricola colectiva.