Redacția
PILDA SEMANATORLUI Domnul nostru Iisus Hristos a luat adesea pilde din cele mai de rand lucruri din viata, aceasta ca sa-i invete mai usor pe oameni si sa arate tainele vietii vesnice. Evanghelia de astazi infatiseaza bine-cunoscuta parabola sau pilda a semanatorului, pe care o mai prezinta Sf.Matei (13,3-23) si Sf. Marcu (4,3-23). Pilda e cat se poate de limpede, chiar privita doar ca descrierea unei imprejurari de rand, dar a fost spusa nu pentru ceea ce stie fiecare, ci pentru ceea ce nu stia nimeni, a fost spusa pentru adevarul adanc ascuns in ea. Spre deosebire de alte pilde, cea de azi a fost explicata chiar de Domnul Iisus Hristos. Semanatorul nu este altul decat Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, iar samanta este cuvantul lui Dumnezeu sau invatatura adusa in lume de Fiul lui Dumnezeu. Din pilda vedem ca trei parti din samanta se pierd. Oare din vina cui? Semanatorul este bun, samanta este buna! Vina nerodirii o poarta „tarina”, pamantul in care a cazut samanta, ogorul sufletului omenesc. Pilda urmareste sa prezinte raportul sau legatura care se creaza intre Dumnezeu Cel ce seamana si sufletul omului, care devine ogorul sau terenul spiritual pe care este aruncata samanta. Pilda prezinta patru terenuri diferite, deci samanta este receptata de patru categorii de oameni. Unele seminte au cazut langa drum, fiind calcate in picioare, iar pasarile cerului le-au mancat; altele au cazut pe loc pietros, au rasarit, dar indata s-au uscat pentru ca nu aveau pamant si umezeala; altele au cazut intre spini, dar acestia au crescut si le-au inabusit; in sfarsit, unele seminte „au cazut pe pamantul cel bun si, inaltandu-se si crescand, au dat roada”. Talmacirea sau explicarea nu poate fi decat cea data de chiar Domnul Hristos. Cum calca oamenii in picioare samanta de pe drum si cum o ciugulesc pasarile, asa calca si apuca diavolul samanta lui Dumnezeu, cuvantul lui Dumnezeu din inimile oamenilor. Pe pamint pietros sau in maracinis samanta are totusi un inceput, dar pe drum si langa drum nu poate nici macar sa dea colt pentru ca e calcata in picioare de trecatori si spulberata, rapita de demoni. De ce ia diavolul samanta din inimile oamenilor? O spune Domnul: Ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca. Altii, primesc cu bucurie cuvantul lui Dumnezeu, se entuziasmeaza la inceput, credinta inverzeste la suprafata inimii lor, dar stratul e subtire si dedesubt e piatra. Daca un astfel de om e lovit de nevoi sau e prigonit pentru cuvantul lui Dumnezeu- daca ajunge in vant si furtuna- nu intarzie sa dea inapoi. Nestatornicia in credinta inseamna sa te fagaduiesti unui stapan si sa slujesti altuia. Te fagaduiesti lui Dumnezeu si slujesti diavolului. Spinii, grijile, bogatia si placerile vietii fac ca o alta categorie de oameni sa fie neroditori. Cu toate dezamagirile de pana acum, samanta cade si in pamant bun si rodeste. Pamantul bun sunt sufletele bune, insetate de adevar si flamande de iubire. Cum alearga cerbul la apa(Psalm41), asa trec aceste suflete prin desertul ars al lumii, cautand sa-si stampere setea si foamea cu adevarul cel vesnic si cu iubirea cea netrecatoare. Cand roua si mana din cer coboara de pe buzele lui Hristos asupra acestor suflete, ele se scalda in bucurie si cresc inalte, aducand roada binecuvantata.
Andreea Mureșan
