Azi incepe scoala. Ce-i drept mai tarziu cu o zi fata de data canonizata cu care ne-am obisnuit. Dar asta n-are mare importanta, pentru ca, oricum, anul scolar se poate contracta sau dilata dupa vrerea mai marilor din Ministerul Educatiei. Dar indiferent de oscilatia datei de incepere a cursurilor, pregatirea copiilor pentru noul an scolar ii lasa pe parinti cu cel putin 400 de lei mai putin in portofele, potrivit unei analize care ia in calcul banii dati pe uniforma, ghiozdane si rechizite de baza. Dar nu despre golurile pecuniare lasate in bugetul familiilor cu copii, acum la inceput de an scolar, vreau sa opiniez in cele ce urmeaza, ci despre atmosfera apasatoare, care isi face prezenta tot mai simtita in prima zi de scoala. Participand frecvent la festivitatile de deschidere a noului an scolar, observ ca pe an ce trece, bucuria aceea nativa a copiilor incepe sa se atrofieze. Nu prea multi scolari vor povesti despre vacanta petrecuta in taberele scolare, pentru ca ele s-au rarit rau de tot. Si nici despre excursiile cu parintii la munte sau la mare nu vor avea ce spune, fiindca prea putine cupluri cu copii se incumeta sa parasesca fie si pentru o saptamana localitatea de domiciliu. E criza de vina, spun oamenii, incercand sa se scuze in fata odraslelor. Vacanta petrecuta la bunicii de la tara va fi o raritate in dialogul copiilor din prima zi de scoala. Bunicii sunt batrani, pensiile lor sunt mici si, cei mai multi, numai de nepoti n-au nevoie pe capul lor. Dupa o vacanta petrecuta in jurul blocului, copii vor intra la clase dupa ce vor asculta discursurile elogiative ale directorilor adresate autoritatilor locale pentru sprijinul acordat, ori discursurile unor politicieni de la putere (pentru ca cei din opozitie nu vor fi invitati) despre cat de bine se traieste in Romania, ori ce viitor de aur au generatiile de azi de pe bancile scolii. Va fi multa plictiseala si multe flori vor fi, aduse din cine stie ce obligatii ascunse, fara izul acela de sinceritate a daruirii. Incepe un nou an scolar. Nici ceremonia de deschidere n-are acea nuanta de bucurie de altadata. De vina sunt vremurile, vor spune psihologii, politicienii, sociologii. Vremurile acestea care ne apasa ca o piatra de moara, zdrobind si nevinovatele zvancniri de bucurie ale copilariei.

Post Views: 68