Romanii din Chicago si nu numai au sarbatorit ieri Zilele Zalaului la Chicago. A fost un bun prilej de bucurie, de sarbatoare si poate… de a mai uita de necazuri. In tara tuturor posibilitatilor nu toti sunt liberi. Multi sunt prizonieri de buna voie. In spatele catorva povesti de succes stau la rand multe drame. Toti stiu, si cei plecati, si cei ramasi acasa, cat de greu a fost sa supravietuiasca fara acte legale in America. Majoritatea celor care au petrecut ieri la Chicago sunt tineri. Cei mai multi dintre ei au plecat cu vize temporare si au ales sa ramana peste viza acolo. A fost o decizie constienta, dar foarte grea. Au avut de ales intre a ramane „nobody” intr-o tara unde niciun vis nu pare imposibil sau a se intoarce in tara lor. {ara despre care americanii nu stiu mai nimic si nici nu-i intereseaza. Asa s-au nascut multe drame. Tineri nevoiti sa accepte orice job, mult sub calificarea lor din tara, casatorii din interes pe bani grei si fara nici o certitudine ca „sotul” sau „sotia” vor fi corecti pana la expirarea contractului, bunici care nu si-au putut tine niciodata pana acum nepotii nascuti peste ocean in brate. Parintii au albit de dorul lor, dar au inteles ca daca se intorc acasa nu vor mai putea pleca inapoi. Multi nici nu stiu sa pronunte bine numele „americanesti” ale nepotilor, dar ce conteaza? |tiu ca prin venele unor mici Michael sau Tricia curge sangele lor, si ca parintii le-au pus aceste nume pentru ca americanii sa nu-si dea seama ca bunicii lor sunt niste tarani din Salaj. Multi dintre cei plecati aveau, cand au plecat, frati si surori mai mici in tara. Fratii ramasi si-au continuat viata aici. S-au casatorit, au facut nunti, dar au stiut ca nu are rost sa faca invitatii si pentru fratii lor plecati. Multora dintre ei le-au expirat buletinul si pasaportul romanesc si nu au putut obtine alt document de identitate nici din Statele Unite. Odata viza expirata e foarte greu sa mai obtii documente acolo. Cei mai norocosi au reusit sa-si scoata un Social Security Number (SSN), cu care pot sa-si deschida un cont in banca, sa treaca facturile pe numele lor si sa se angajeze. Chiar si asa, esti norocos doar daca politia sau angajatorul nu intreaba de viza. Ar fi multe de spus despre cat de greu este sa fii roman in America. Multi dintre tinerii plecati au cate doua-trei joburi, fac si scoala. Cand sa le mai ramana timp sa se integreze, sa socializeze? Cei mai norocosi, care au reusit sa-si faca rost de un sot fictiv abia asteapta sa scape de intelegere, sa obtina do-cumentele si sa poata veni acasa sa-si gaseasca un baiat sau o fata de aici. Ne oprim aici cu povestea despre un altfel de vis american. Multi dintre cei care ieri au sarbatorit la Chicago faptul ca sunt zalauani poarta stigmatele unui prizonierat administrativ intr-o tara in care orice vis este posibil si in care libertatea este mai presus de orice.

Post Views: 61