Despre Sfantul Prooroc Ilie, Vechiul Testament ne informeaza pe larg in capitolele 17-22 din cartea III Regi si capitolele 1-2 din cartea IV Regi. Ravnitor ca nimeni altul pentru Domnul Savaot, Sf. Ilie nu se cruta; stie deopotriva sa asculte si sa dea porunci, se bucura de darul savarsirii minunilor, inviaza pe copilul mort al vaduvei din Sarepta Sidonului, si-i este dat sa stea pe muntele Horeb inaintea fetei Divinitatii, Care i Se descopera nu in chip de cutremur de foc si nici ca vijelie, ci in ipostaza-I cea mai tainica si mai subtila, ^ca o adiere de vant lin^. Esential la Ilie este purtarea fata de mincinosi, rai, asupritori si nelegiuiti de tot felul. El uraste minciuna, nedreptatea si fatarnicia. Lui Ahab si Izabelei- ticaloasa pereche a Izraelului, ^stapanii cei tiranici si cu narav de fiara^, le vesteste fara inconjur de ce fel de sfarsit vor avea parte: cainii vor linge sangele lui Ahab si tot ei o vor manca pe Izabela. Ce a facut aceasta-nedespartita intru miselie-pereche? Ahab si-a dorit mult sa ia in stapanire via lui Nabot, dar acesta n-a voit sub nici un chip sa o instraineze. Izabela- vicleana, mincinoasa fara pereche, ipocrita- pune la cale mijlocul prin care Nabot sa-si piarda proprietatea. Capcana.urzita impotriva lui Nabot-spre a-l lipsi de pamantul lui stramosesc, de sfoara lui de vie, de petecul lui de tara- e premeditata, grijuliu organizata si amanuntit mestesugita, si duce la moartea lui Nabot si luarea in stapanire a viei de catre Ahab. Lucrul acesta netrebnic nu putea sa nu irite pana in adancul fiintei pe un om ranit de tot ce este perfid, scandalos si respingator Ilie vorbeste deschis si dur, mereu crede in dreptate si intr-un Dumnezeu pedepsitor si fara partinire. Nu se lasa imbrobodit, cucerit, ademenit, speriat, mituit. Amenintarile ori magulirile puterii, il lasa rece. Nu se face ca nu vede raul. Ia in seama izvorul urgiei, tinteste in nemernica pereche-Ahab si Izabela, cauza tuturor dezastrelor si nenorocirilor, vrajmasi neinduplecati ai propriului popor, de care isi bat joc si pe care-l impovareaza si-l prigonesc. Sfantul prooroc Ilie isi incheie viata de facator de minuni, de prooroc, de ^om al lui Dumnezeu^, de aprig si neinfricat luptator si cauzas al binelui, dreptatii si adevarului. Urmas si purtator al cojocului il ia pe nu mai putin zelosul Elisei, iar el, Ilie, este ridicat la cer, viu fiind, in car de foc tras de cai de foc si vartej de vant. Lutului nu-i este ingaduit sa-l cuprinda, sa-l strice pe acela care prin rugaciunea si sarguinta lui pentru Unul Dumnezeu, i-a ars cu foc pe cei netrebnici si a coborat foc din cer care sa mistuie jertfa cea dreapta. Sa ne fie tuturor pilda de neinfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, vorbire neprefacuta, sila de minciuna, scarba de fatarnicie, atunci cand ne intampina pe calea intortochiata a vietii, scarbavnica impostura.