Sute de salajeni care pleaca la munca in strainatate sunt inselati de firme de intermediere dubioase, sau de catre cei la care ajung sa lucreze. In 24 iunie, te-leviziunea germana publica ARD a publicat un repor-taj despre conditiile mizere de munca si bataia de joc la adresa muncitorilor romani si polonezi din indu-stria carnii. Suddeutsche Zeitung, publicatie germana, noteaza in numarul din 23 iunie 2013: „Salarii mizere, conditii inumane, umilinte si santaj; ce se petrece in abatoare este mai mult decat exploatare. Vorbim despre trafic de persoane si crima organizata”. Autoritatile germane au facut razii la mai multe abatoare, anchetand 22 de persoane si o retea formata din mai multe zeci de firme.

Conditiile angajatorului german: 27 intr-o locuinta
Pentru marea masa a celor care merg sa munceasca in strainatate, aventura incepe cu drama neajunsurilor de acasa, peste care se suprapune inca o drama, cea a tratamentului la care sunt supusi in adevarate lagare de munca. Salajenii au si ei povestile lor, despre „munca de negru pe plantatie”, cum a fost cazul prezentat in 2010 de Graiul Salajului despre Zeiskam. Ca nu a fost un caz izolat o dovedeste faptul ca multi salajeni se intorc de la munca din Uniunea Europeana si spun lucruri similare. Cum i s-a intamplat anul trecut, in iulie, lui Victor M. din Zalau (n.r. va fi usor de inteles pentru cititori de ce le pastram anonimatul celor care ne-au facut destainuiri). S-a dus printr-o firma din Sibiu in Germania, intr-o localitate mica la 70 de kilometri de Stuttgart, sa lucreze intr-un abator. Are doi copii mici, iar sotia lucreaza pe salariul minim pe economie. A platit comisionul cerut si drumul, si a plecat plin de sperante ca va asigura cele ne-cesare familiei din castigul pe care-l va obtine in Germania. Numai ca socoteala de la Sibiu nu s-a potrivit cu cea din targul german in care a ajuns. Munca n-a mai fost platita cum s-au inteles inainte de plecare. I s-a promis 6,5 euro pe ora, dar a primit 5. Nici conditiile de cazare nu au fost cele promise. Au ajuns sa stea 27 de persoane, femei si barbati laolalta intr-o locuinta. Cel mai greu era cand trebuia sa gateasca sau sa faca dus. Astepta ore in sir pana sa ajunga la baie. In abator se lucreaza la temperaturi scazute, intre minus 8 si minus 10 grade. La trei ore de lucru luau cate o jumatate de ora pauza. La un program de lucru de 10 -11 ore, statul prelungit in frig i-a afectat rinichii si a fost nevoit sa se intoarca acasa. Nu i-a dat nimeni bani de drum pentru intoarcere. Nici ultimul salariu nu l-a vazut. A aflat de la alti colegi care ramasesera acolo ca s-au intors si dintre acestia in tara, rand pe rand. „Oricat de mult ti-ai dori sa castigi un ban, in asemenea conditii nu rezisti prea mult”, spune omul cu naduf. Ziarul german Suddeutsche Zeitung, din care am spicuit, prezinta povestea unei romance care, dupa ce a indraznit sa ceara concediu, a fost data afara. A vrut sa-si recupereze actele personale pentru a le depune la oficiul pentru somaj, dar s-a lovit de refuzul sefilor. A fost amenintata cu moartea in cel mai pur stil mafiot.

Expresia „exploatarea omului de catre om” capata sens
O alta istorie pe care o relateaza pentru Graiul Salajului o zalauanca este cea a Doinei L., care s-a dus in Germania sa munceasca in agricultura in speranta unui castig mai bun decat in tara. Ea si sotul ei si-au dat seama ca nu se pot intretine din salariul sotului si sa plateasca si ratele la apartament. Asa ca s-au hotarat sa plece ea la munca sezoniera. Contractul era pe doua luni. „Nici n-ai fi rezistat mai mult”, spune femeia. Se trezeau dimineata la ora 5.00 si plecau pe camp. Conditiile meteo nu erau luate in calcul de angajator. Munceau pana la 9 -10 seara. Lucrau si la ora si la norma de ladite de ceapa culese. Dupa o luna venea alta serie de muncitori.Devine clar si de ce angajatorul ii lua pe serii. Noii veniti, neobisnuiti cu munca grea, mai „furau” cate o ladita de la numaratoare de la ceilalti. Femeia spune ca supraveghetorul neamt era corect cu numaratoarea laditelor, dar ca muncitorii nu aveau timp sa-si dea manusile jos de fiecare data sa-si noteze si ei undeva cate ladite umpleau. In cel mai bun caz, isi puneau cate un elastic pe mana la fiecare ladita plina. 200 de oameni alcatuiesc in multe locuri din judetul nostru cate un sat intreg. In Germania, 200 de oameni sau mai multi imparteau acelasi spatiu restrans numit loc de cazare. Aveau in total patru dusuri si patru ara-gazuri. Dupa 15 ore de munca in camp, trebuiau sa astepte sa le vina randul sa se spele de noroiul in care statusera toata ziua, sa-si gateasca ceva si sa mai apuce si sa doarma 3-4 ore.

Disperarea ii duce pe multi salajeni in situatii fara iesire
De cand a inceput criza, tot mai multi salajeni pleaca in strainatate nu ca sa economiseasca ceva sau ca s-o duca mai bine, ci ca sa-si poata plati ratele la banca. S-au lasat atrasi de accesibilitatea creditelor si acum au ajuns in situatia in care risca sa ramana fara nimic. Daniela H. a muncit toata viata sa-si faca o casa la tara. A construit-o si a scos un credit de la banca pentru a face finisari. A venit criza si guvernul Boc a taiat salariile. A mai platit un timp ratele. Avea de ales intre a renunta sa mai manance si sa plateasca strictul necesar pentru intretinere, sau a plati ratele in continuare. A ales sa nu mai plateasca la banca. Dupa o perioada de tacere, s-a trezit cu somatii peste somatii si telefoane peste telefoane de la banca de unde scosese creditul. A mers in Italia la lucru, in primul loc unde o cunostinta i-a gasit ceva de munca. In Sicilia. Acolo se plateste cel mai prost din toata Italia. A stat un timp si a plecat mai spre nord, langa Bologna. Dupa o perioada scurta, batrana de care avea grija a murit asa ca a trebuit sa o ia de la capat cu cautarea unui loc de munca. A gasit in final intr-o localitate mica, unde nu este nici semnal la telefon. Nu-si permite nici sa se intoarca, dar ii este aproape imposibil si sa ramana. Trista experienta Danielei. Pe langa povestile de succes ale catorva romani care reusesc in strainatate, majoritatea salajenilor care pleaca sa faca bani duc in spate adevarate drame.

Teapa cu munca in Italia – transportati si abandonati
Ioan G. cauta anunturi in ziar cand a vazut oferta unei firme „serioase” care intermedia munca sezoniera in agricultura in Italia. A sunat la numarul de telefon publicat si a vorbit cu o femeie. Aceasta i-a spus ca intermediaza plecari si ca vor pleca in cel mult o saptamana in Italia. Sa aiba pregatiti 250 de euro, bani pentru drum si pentru comision. Treaba in Italia era sigura, promitea intermediara, iar angajatorul italian abia astepta sa soseasca muncitorii din Zalau. Au plecat la o saptamana dupa ce a vorbit cu intermediara, exact asa cum s-au inteles, intr-un grup de 10 persoane. Femeia i-a insotit pana in Rossano, in Calabria, unde s-au cazat. Apoi, misterioasa intermediara a disparut, inainte ca salajenii sa-i retina macar numele. „N-am mai vazut-o din momentul in care am ajuns in Rossano”, spune zalauanul. Venea in schimb un barbat din Zalau, plecat de mai multi ani in Italia, si le spunea ca in curand ii va trimite la lucru, dar ca trebuie sa mai astepte. Pe banii lor, pusi pentru orice eventualitate de acasa. Au ajuns sa-si faca griji ca nu vor mai avea ce manca. Oamenii disperati s-au sfatuit ce sa faca. De bani de intoarcere acasa nici nu putea fi vorba. I-au cheltuit pentru traiul de zi cu zi in cele doua saptamani de asteptare si de promisiuni desarte. Pe angajatorul italian nu l-a vazut nimeni la fata. Patru dintre cei din grupul de salajeni s-au hotarat sa il caute pe fratele unuia dintre ei, care era si el in Italia, undeva in apro-piere de Taranto. S-au dus cu totii acolo si au avut norocul sa gaseasca ceva de lucru, chiar daca pe bani putini. S-au mai intalnit dupa aceea si cu unii dintre cei care au ramas la Rossano. Au aflat ca n-a venit nimeni sa le ofere ceva de lucru sau sa le dea vreo explicatie, dupa ce au plecat ei de acolo. Asa ca au plecat si ceilalti, care incotro. Unii au lucrat pe bani marunti pe unde au putut, fara nici un fel de contract, numai ca sa-si faca bani de intors in tara. Nimeni n-a mai auzit nimic de femeia care a facut intermedierea si care i-a dus in Italia.

Post Views: 74