Citeam zilele trecute un raport al Institutului National de Statistica si aproape peste tot imi sarea in ochi faptul ca industria noastra este in crestere, comparativ cu acum un deceniu, acum un an, acum o luna, acum o zi etc. Nu contest cifrele statisticienilor, dar aceste cresteri tare nu se reflecta in traiul cotidian al romanului. Dar asta e o alta poveste. In cele ce urmeaza voi face o succinta trecere in revista a industriei romanesti de tractoare si utilaje agricole. In anul 1989, suta la suta din necesarul intern era produs in Romania. 30 de unitati de productie asigurau integral tehnica agricola (utilaje sau subansambluri), iar acum au mai ramas doar opt jucatori pe piata. Parcul de tractoare din Romania are 183.000 de unitati, din care mai bine de doua treimi sunt produse inainte de 1990, iar din restul de o treime o mare parte provine din second-hand-urile tarilor europene, tari care abordeaza o tehnica agricola inteligenta. Bineinteles, nu ca semafoarele din Zalau. Va amintiti de tractorul universal U-650, caruia i s-au decernat mai multe premii la targurile internationale, si ca peste 70 la suta din productia de la Brasov era destinata exportului? Pe piata romaneasca se vand anual 1.800 de tractoare noi, unele autohtone, altele din import. Tractoare mai produc in Romania doar IRUM Reghin si MAT Craiova. Restul producatorilor, precum Mecanica Ceahlau (pluguri, semanatori) sau Ruris Craiova (motocultivatoare) se concentreaza pe segmente de piata mai putin abordate de companiile agricole multinationale. Unde sunt fabricile de masini si utilaje agricole de altadata, bunaoara de acum 23 de ani? Unde sunt combinele romanesti care pe vremea asta, adica la sfarsitul lui Ciresar, se unduiau in lanurile de grau? Vorba cantecului: „cat de departe..”