Intr-o societate romaneasca deprinsa din ce in ce mai mult cu accentele unei vieti hedoniste, preluate din Occident, e greu sa mai gasesti un sens proverbului „cine n-are batrani sa-si cumpere”. La ce sa mai fie buni batranii? Pe toate canalele media ni se induce ideea ca avem prea multi pensionari raportat la numarul celor activi pe piata muncii. Imaginea aceasta nu este asociata nici macar cumva discret, subliminal, cu inutilitatea acestora. Ba mai mult, milioanele de pensionari din tara sunt perceputi ca o povara pentru economia si asa precara a tarii. Nu mai conteaza ca au muncit o viata intreaga si sunt indreptatiti sa primesca „cotizatia” pentru zeci de ani de munca. Tinerii traiesc dupa dictonul „carpe diem”, iar batranii din familiile lor sunt cel mai adesea bolnavi, neputinciosi si, cred ei, capriciosi. Daca sunt inca buni de munca dupa pensionare, atunci sunt buni doar sa creasca nepotii. In familiile cu mai multi frati se face „imparteala” ingrijirii parintilor.Care cata avere a primit de la parinti, atata grija are de ei. Totul este cuantificat, mai putin miile de nopti nedormite si grija pe care pensionarii de azi au purtat-o mai demult copiilor lor. Aici, in Salaj, unii dintre batrani se duc singuri, din timp, sa se intereseze la Crasna despre ce ar presupune cazarea pe viata la casa de batrani. Iar cei care isi permit luxul acestui azil, destul de costisitor, sunt norocosi, au pensie mare. Stiu ca odata ajunsi acolo nu vor fi vizitati prea des de odrasle. „Sunt ocupati, merg la serviciu, au copii, nu pot desi ar vrea”, isi vor spune varstnicii din azil lor insisi sau unii altora. Pensionarii amarati se vor izola in saracie. Cel putin nu vor trebui sa-si justifice situatia in care au ajuns nimanui. Batranii au bun simt, au si intelepciune, dar ce folos? Tinerii nu sunt interesati de sfaturi, le stiu ei pe ale lor mai bine. Job -ul e stresant, ritmul vietii trepidant; ce sfat ar mai putea primi de la un parinte in varsta care nu stie ce e internetul si ce e aia o multinationala? Deocamdata suntem tineri si inca simtim vantul sub aripi. Va veni insa o zi cand lumea nu ni se va mai parea un loc mai bun, mai curat si mai ieftin de intretinut fara vreun batran prin preajma. Se va intampla atunci cand copii nostri isi vor pierde din ce in ce mai des rabdarea cu noi, nu peste multi ani. Iar sistemul de asigurari de pensie din Romania ne asigura ca la batranete o vom duce prost.

Post Views: 136