Umbla prin mass media o idee care nu are nici mama, nici tata. Zice-se ca la Ministerul Agriculturii s-a initiat un proiect „privind unele masuri pentru stimularea comasarii terenurilor agricole. Mai marii de la Bucuresti, in naivitatea lor, cred ca este singura cale de modernizare a agriculturii romanesti. Forta pamantului este irosita de faramitarea excesiva a lui. Un secretar de stat din ministerul lui Daniel Constantin, nas al acestei idei, declara „Doar astfel putem sa-i obligam pe micii fermieri sa se asocieze. Va fi un an in care vor pierde subventiile de la APIA. Apoi se vor asocia si vor deveni din nou eligibili. Sa fiu bine inteles, vad cu ochiimei cum pamantul ramane singur in zona Salajului, unde ma mai stiu haturile. Drama este reala. Insa opinia oficiala despre comasare este venita din birouri, in care nu se cunoaste realitatea. In primul rand proiectul, nefiind bine cunoscut si adaptat pe zone, trezeste stafia colectivizarii. Raportandu-ma la tara, mi se pare o interventie destul de dura a statului in organizarea gospodariei taranesti. Apoi mai trebuie tinut seama de psihologia micului gospodar care abia a intrat in posesia pamantului si acum din nou il pui in fata unei comasari. Amenintarea cu retragerea subventiei este o greseala. Si iar imi vine sa spun ca cei pusi sa conduca agricultura cunosc satul romanesc de la televizor, iar politicienii care fac legi,doar din campania electorala. O lege rurala ar trebui sa fie in folosul omului de la pamant. Starea actuala n-are cum multumi . Nici in Salaj, nici aiurea. Fiecare se descurca cum poate. Comasarea pe la noi nu are sanse. Am auzit ca exista un alt proiect de intarire a gospodariei taranesti. Parca asa ar mai merge.