Slabanogul de la Vitezda
Este cunoscuta intamplarea filozofului Diogen, dascalul lui Alexandru Macedon, care umbla cu felinarul aprins, ziua in amiaza mare, si cauta „un om”. Pe cat de curios si de neinteles va fi fost gestul sau de contemporani, pe atat de bogat in semnificatie pentru el. Diogen nu cauta un om oarecare, un om comun, obisnuit si plin de pacate, asa cum il intalnim deseori. El cauta un om virtuos, omul ideal, bun si desavarsit duhovniceste, pe care antichitatea nu-l avea. Abia peste trei veacuri, Pontiu Pilat a aratat lumii pe omul desavarsit sub toate aspectele, cautat de Diogen, Mantuitorul Iisus Hristos, rostind cuvintele: „Iata Omul”(Ioan 19,5). Fara sa stie exact ce face, Pilat dadea de fapt definitia omu-lui adevarat „a omului pentru altii”, a Omului Iisus Hristos care se nascuse ca sa slujeasca, nu ca sa fie slujit, sa se jertfeasca pentru altii, nu sa lase pe altii sa se jertfeasca pentru el, „Iata Omul!” Iata omul de omenie, Iata omul model, ar fi trebuit sa gandeasca Pilat.
Evanghelia ne vorbeste depre un om care era in sufe-rinta de 38 de ani (Ioan 5,1-15). Statea de multa vreme la Scaldatoarea Vitezda, in a caror foisoare asteptau tulbura-rea apei multi neputinciosi, dar se vindeca doar primul intrat in apa miraculoasa. Slabanogul nu reusea sa intre primul, intrau altii care fie erau mai in putere decat el, fie aveau pe altii apropiati, care ii ajutau. Bietul slabanog astepta, astepta si el un om binevoitor, care sa-l arunce in scaldatoare. si cand, intr-o zi Domnul Iisus vine in mijlocul celor ce asteptau venirea ingerului care tulbura apa, se opreste tocmai in fata acestui slobanog si-l intreaba:”Voiesti sa te faci sanatos?” el nu raspunde: „Da! Vreau! Doar de asta astept aici de atata amar de timp”. Ce raspunde? -”Doamne, nu am om, ca sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea”. Diogen cauta ,,un omI, iar slabanogul astepta „un om”. Daca vreme de 38 de ani slabanogul n-a avut om sa-l ajute, acum are in fata pe Omul-Dumnezeu, Iisus Hristos, Care ii vindeca si trupul si sufletul. Nu doar slabanogul si-a pus nadejdea intr-un om, ci la fel facem si noi. E bine sa ascultam ce ne invata in aceasta privinta profetul: „Blestemat fie omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc si a carui inima se departeaza de Domnul. Acela va fi ca ierburile pustiei, un pamant neroditor si nelocuit. Binecuvantat fie omul care nadajduieste in Domnul si a carui nadejde este Domnul. Deoarece acesta va fi ca arborele sadit langa ape, care-si intinde radacinile pe langa rau si nu stie cand vine arsita; frunzele lui sunt verzi, la timp de seceta nu se teme si nu inceteaza a rodiI (Ieremia 17,5-8).

Post Views: 45