Pentru multi dintre romani, Pastele e o perioada in care verbalizeaza mai putin si injura mai mult in gand, ca deh, nu se cade in aceasta perioada sa fie „rai”. E un cliseu comportamental ca in aceasta perioada trebuie sa fie mai buni. Sa faca daruri la saraci, sa nu injure, sa posteasca, sa se roage mai mult, sa-si faca cruce mai des…Daca ne-a enervat cineva ne retinem crispati injuratura si zambim un pic cam stramb si chinuit, ca doar e Saptamana Mare si nu se cade. Dar las@ ca trece Pastele si nu mai trebuie sa ne prefacem. Multi se abtin de la mancare in postul Pastelui pentru a sfarsi intr-un dezmat culinar care ii trimite direct la spital in ziua de Paste. Este clar ca aceste apucaturi nu au nimic de-a face cu sfintirea din aceasta perioada a celei mai mari sarbatori crestine. Oare cati dintre noi, dupa ce ne-am relaxat un pic in cele cateva zile libere si ne-am ghiftuit bine, se intampla sa mai pastram obiceiul de a fi bun de Paste? Cati dintre noi fac o introspectie adevarata si durabila si decid sa se schimbe in bine, pentru ei insisi si pentru cei din jurul lor, pentru tot restul vietii? Prea putini, altfel n-am intra in panica in fiecare an de sarbatoarea Invierii, cum sa facem sa devenim mai buni si sa nu confundam „bunatatea de Paste” cu astenia de primavara, care te slabeste putin, dar e trecatoare. Daca purificarea fizica prin post nu este dublata de cea sufleteasca, nimic nu o deosebeste de o simpla dieta vegetariana pe care o poate tine orice necrestin. Dar cine stie, poate ca si acest mic efort de a deveni mai buni ajuta, chiar daca nu dureaza. Decat deloc, e bine si mai rar sa incercam sa fim buni.

Post Views: 55