Redacția
In fiecare an la 23 aprilie, toti crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Unele icoane il prezinta pe Sfantul Gheorghe omorand un balaur in vremuri de demult, cand cavalerii purtau armuri stralucitoare. In alte icoane este prezentat sacrificand un dragon, inspaimantator pe care, mai apoi, l-a predat fetei de imparat, gest care simbolizeaza raul imblanzit prin credinta. Despre Sfantul Gheorghe se stie ca a trait in Cappadochia, teritoriul Turciei de azi, in vremea imparatului Diocletian. La 30 de ani ajunsese deja general in armata imparatului. In acea vreme imparatul emisese un decret impotriva crestinilor, promitand daruri si cinstiri imparatesti celor ce se leapada de Iisus Hristos. Gheorghe cel sfant si-a marturisit credinta in Iisus in fata tuturor, refuzand onorurile promise de imparat si in ciuda torturilor la care a fost supus, nimic nu l-a intors de la credinta sa.
In traditia populara Sfantul Gheorghe este al doilea stalp calendaristic, alaturi de Sfantul Dumitru – Samedru, cum i se mai spune. Zice-se ca atunci cand se aud primele broaste cantand, Sfantul Gheorghe, deschizatorul verii pastorale, ia cheia de la Samedru ca sa deschida drumul naturii spre viata, el fiind considerat Cap de primavara, inverzitorul intregii naturi, semanatorul tuturor culturilor si inchizatorul anotimpului friguros. In unele comunitati rurale contemporane se mai pastreaza obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi de salcie inmugurita si flori galbene, infipte in brazdele inverzite pentru a proteja oamenii, vitele si semanaturile de fortele malefice.
Un alt obicei este cel al focurilor purificatoare. Pentru a avea noroc, in ajunul Sfantului Gheorghe se face un foc aprins de baietii necasatoriti. Focul are scopul de a purifica spatiul. Ca sa capete calitati speciale, busuiocul trebuie plantat in dimineata de Sfantul Gheorghe, inainte de rasaritul soarelui.
