Nu demult, un copil de la Scoala Coposu din Zalau s-a accidentat in curtea scolii. Sitemul sanitar sufera, sistemul de invatamant nu o duce prea bine. Cata vreme vorbim in termeni abstracti, nu avem o imagine clara a ceea ce se poate intampla. Accidentul copilului respectiv, din fericire nu unul grav, ne aduce cu picioarele pe pamant. Sistemul de invatamant nu simte nevoia sau nu poate sa interactioneze cu sistemul sanitar. Ne gandim imediat, reconstituind firul a ceea ce s-a intamplat, ca trebuia sa existe un cabinet medical in incinta scolii, unde sa-i poata fi acordat copilului primul ajutor. Nu conteaza ca a fost vina lui ca a cazut, vorbim de un copil de clasa a cincea, despre care nu putem crede ca e ciudat ca alearga prin curtea scolii. Ne gandim ce inspaimantata o fi fost mama cand a primit telefon sa vina sa-si ia copilul, sa-l duca la spital. Noroc ca stam intr-un oras mic si copilul a fost la tratat la singurul spital pe care-l avem, adica n-a fost plimbat pe la mai multe spitale, cum se mai intampla in orasele mai mari. Tot auzim vorbindu-se de sisteme, dar sunt atat de abstracte ca nu le vedem. Avem in minte doar imaginea unui copil care a cazut, s-a lovit si sangereaza si a profesorului asteptand sa vina mama sa rezolve problema.