Femeile sunt privite de regula ca niste soferite de rezerva. De catre barbati, desigur. Adica, daca exista doi posesori ai aceluiasi automobil, de regula doamna va conduce numai cand vin de la tara sau de la vreun chef, unde dansul a „cinstit” ceva. La alte chestii sunt pe primul loc, dar la condus sunt solicitate mai mult in ultimele minute de joc sau in prelungiri, ca la fotbal. Tipele care stiu sa conduca si care stiu sa si parcheze, sa nu se supere. Ele sunt doar exceptii. Am atins un punct sensibil, mai sensibil chiar ca si condusul in sine. Nu este un secret, femeile nu stiu sa parcheze. Nu ca nu vor, dar nu de la natura „circuite” pentru asa ceva. Au atentie distributiva, pot sa tina in brate un copil, cu mana celalalta sa invarta in oala de pe foc, si sa vorbeasca si la telefon. In acelasi timp! Barbatii nu ar putea face asta niciodata. Mergeam cu o prietena care pe un spatiu laaarg parcheaza masina. Peste drum, un tip fuma in fata unui magazin si radea. Ne-am dat jos si ne-am dumirit de ce rade respectivul. „Parcarea perfecta” era la un metru de bordura trotuarului. Un cunoscut psiholog, Alan Paese, care face bani tinand conferinte despre subiectul asta, o da exemplu pe nevasta-sa. Aceasta, zice el, parcheaza unde crede ea ca are loc si merge si 100 de metri daca e cazul, pe jos, pana unde are treaba. Nu divorteaza pentru asta, ba chiar sunt amuzati amandoi. Feministele sa nu-mi dea cu ziarul in cap, acesta nu e un articol misogin, e unul realist. Femeile si barbatii sunt egali in drepturi, dar diferiti pe partea „functionala”. Nu sunt unii mai buni decat altii, dar sunt mai buni unii decat altii in domenii diferite.

Post Views: 61