In cautarea electoratului pierdut
Liste de partid. Asta au votat romanii duminica. Cei care s-au deranjat sa ajunga la urne. Sau, mai exact, cu putin peste un sfert dintre romanii cu drept de vot. De ce liste de partid? Simplu. Pentru ca, exceptandu-i pe primii doi-trei de pe fiecare lista, care au mai iesit prin teritoriu, dar mai ales pe „sticla” televizoarelor, ceilalti candidati au fost, si poate, vor ramane, arhinecunoscuti.
Este unul dintre motivele pentru care marea majoritate a romanilor, ca de altfel a majoritatii europenilor, si-au vazut de ziua libera ca de orice alta duminica. (Exceptie – tarile in care votul este obligatoriu).
Cum ar fi aratat culorile politice ale candidatilor daca mergeau la vot 70% dintre romani? De pierdut ar fi avut, sigur, UDMR-ul, care miza pe doi si nu pe trei europarlamentari. Si, poate s-ar fi schimbat raportul de forte si intre celelalte patru partide. Asa cum arata acum, PSD-ul si PD-L-ul par sa fi atins pragul de sus. Si cauta degeaba tapi ispasitori ori argumente care sa le motiveze, artificial, un procent in plus. Cat din procente tine de forta partidelor si cat de lideri, este o alta socoteala. Deocamdata, declaratiile razboinice ar trebui lasate la o parte. Pentru ca, europarlamentarii romani trebuie sa reprezinte interesele Romaniei, indiferent din ce partid fac parte. Actualul guvern PSD-PD-L, sau PD-L-PSD, trebuie sa ne scoata din criza ori sa ne treaca peste ea. Si pana cand unul din cele doua vor ajunge la peste 50%, mai este… putin. Si-apoi, nu-i capat de lume daca nu se iubesc. Nu le cere nimeni. Li se cere, in schimb, sa-si vada de lucrul pentru care sunt platiti. Sau, pe care sunt liberi sa-l lase daca nu le convine.
Un procent in plus sau in minus inseamna sa nu vrei sa-ti recunosti limitele, sau ca, orice marire are si un revers. Iar daca limitele se vad la altii si nu in propria ograda, nu-i deloc exclus sa te ratacesti de-a binelea si sa gasesti, intamplator, procente pierdute acolo unde credeai ca electoratul s-a pierdut demult.
