Pentru un judet sarac, bugetul este si va fi mereu o incercare de echilibristica iesita din comun. Sunt multe cheltuieli impuse, multe cheltuieli de care nu se poate scapa, multe gauri negre care nu pot fi evitate. Dar sunt si lucrari taraite de ani de zile, inutile, nejustificate, impuse de legi care nu sunt deloc contestate, pe motiv ca „asta e, n-avem ce face”.
Una dintre aceste cheltuieli este aceea pe care Consiliul Judetean o face anual cu salarizarea personalului neclerical al bisericilor si manastirilor din judetul Salaj. Pentru anul 2013 este prevazuta suma de 660.270 de lei. Nu este o suma mare, dar e o suma care ar prinde bine unor scoli, unor spitale, unor proiecte de infrastructura. Suntem, pana la proba contrarie, stat laic. Nu avem bani sa ne platim medicii, profesorii, politistii. Nu avem bani sa investim in retelele de apa si canalizare. Nu avem bani pentru spitale decente, pentru scoli aduse la nivelul secolului XXI, dar platim doar intr-un judet aproape sapte miliarde de lei vechi pentru salariile unora care stiu sa traga doar funia clopotului, sa fataie o cadelnita prin biserica sau sa dea cu matura. O statistica la nivel national arata ca personalul neclerical are salarii mai mari decat un medic stagiar sau un invatator. Iar oamenii care alcatuiesc aceasta bine platita breasla a personalului neclerical sunt in genere oameni fara prea multe studii. Ne pasa insa prea putin. Ca de ne-ar fi pasat am fi avut politicieni care sa intrebe de ce totusi trebuie platiti acestia din bani publici. Ca de ne pasa am fi avut politicieni care sa aiba decenta de a spune „destul, e aberant”.