Sigur ca n-as fi scris aceste randuri daca zilele trecute Biserica Ortodoxa, simtind ca pierde tot mai mult teren (ultimul sondaj de opinie o claseaza la cel mai scazut nivel de incredere in randul romanilor), n-ar fi batut cu sceptrul in masa ca vrea in Constitutie, garantandu-si astfel imortalitatea pe pamant. Desigur, n-as fi scris aceste randuri, daca patriarhul Daniel, liderul Bisericii Ortodoxe Romane, n-ar fi anuntat introducerea unei cotizatii pentru toti care poarta nume de sfinti. „Decizia va intra in vigoare in termen de cateva zile, iar taxa va fi obligatorie pentru toti romanii ale caror prenume se gasesc in calendarul ortodox. Peste un milion de romani poarta numele arhanghelilor Mihail si Gavril”, a declarat patriarhul. Desigur, n-as fi scris aceste randuri, daca liderul Bisericii Ortodoxe nu ar fi anuntat marirea taxei de cununie la 1.000 de lei, iar a celei de botez la 500 de lei. Si iar va spun ca n-as fi scris aceste randuri, daca preotul Viorel Gardan, purtatorul de cuvant al Episcopiei Ortodoxe a Salajului, nu mi-ar fi spus ieri ca „biserica ortodoxa nu impune nici o taxa pentru enoriasi, totul este fara constrangere si benevol”. Doamne, cat cinism. Si inca o data va mai spun ca n-as fi scris aceste randuri daca in aceasta perioada de criza financiara, cultele n-ar continua sa beneficieze de exceptii fiscale importante si nejustificate precum neimpozitare, netaxarea imobiliara etc.

Mirosul de tamaie, inlocuit cu sunetul banilor
Daca o luam pe cea mai putin dreapta si credem ca preotul, ori pastorul, face legatura intre noi si Divinitate si ne poate mantui, apoi sa stiti ca nimic, sau aproape nimic, nu e gratis. Botezuri, nunti, inmormantari, binecuvantari, rugaciuni speciale, turismul ecumenic, toate se platesc. Dar trebuie sa stim, imi zice un preot batran, ca taxele pentru serviciile bisericesti trebuie sa fie stabilite de consiliile parohiale, pentru fiecare biserica in parte. Aceasta variaza si in functie de posibilitatile locuitorilor unei asezari. Asa o fi, de vreme ce preotul Viorel Incau din Darsida imi marturise ca ii ingroapa si-i cununa pe tiganii din sat fara a le percepe nici o taxa. „Sunt saraci, n-au bani, nu o sa-i las necununati sa preacurveasca ori sa nu fac slujba de inmormantare.” Majoritatea preotilor elibereaza chitante doar pentru o suma infima, pentru a fi declarata mai departe munca preotilor, restul de bani merge pentru completarea salariilor, ori unde numai Cel de Sus stie. In unele parohii, nici macar un bebelus nu poate intra in randul crestinilor fara a plati o taxa. Preotul din Ugrutiu, imi spune ca de ani buni n-a botezt un copil, pentru ca satul este imbatranit si nici cununii n-a oficiat. In schimb nu-i luna fara una sau doua inmormantari. Nu sunt putine bisericile unde crestinii nu mai sunt intampinati cu miros de tamaie, ci de sunetul banilor.

Ne costa mantuirea de ne-ndoaie
Pregatindu-ne de vesnicie, in naivitatea noastra oferim bani nadajduind ca ne putem cumpara mantuirea, precum cei din evul mediu, care ofereau galbeni pentru indulgente. Un botez costa cel putin 300 de lei, o cununie pe putin 600 de lei, o inmormantare, pentru care se spune ca nu se percep taxe, costa si ea 200 de lei, o pomenire 50 de lei, o festanie de casa noua 200 de lei, o binecuvantare 50 de lei. Basca, in cutia milei pui in fiecare duminica macar un leu, daca nu 5 sau 10 lei. La aceste sume se adauga si cea de la Boboteaza, cand popa umbla cu crucea, plus contributia anuala care este conceputa in asa fel incat sa completeze suma alocata de stat pentru intregirea salariului preotului. La cultele neoprotestante, in genere, se percepe zeciuiala, a zecea parte din venitul credinciosului, dar si aici, duminica, unul dintre prezbiteri strabate sala cu farfuria in mana pentru a mai colecta ceva banuti de la credinciosi. E cam scumpa mantuirea pentru vremuri de criza. O vorba crestineasca spune ca „De unde dai, Dumnezeu iti da”. Si noi tot dam la biserica, si parca nimic nu vine inapoi. Pe semne ca banii nu ajung la Dumnezeu.

Post Views: 35