Dupa cum arata acum traiul romanului si modul in care s-a stabilizat economia si administratia, singura concluzie pe care o poti trage este ca ceva nu merge bine. Este si normal sa fie asa pentru un popor care s-a invatat sa dea din umeri. Un popor se poate conduce usor si eficient cu conditia sa-i cunosti supapele de refulare a tensiunilor ce le acumuleaza in timp. Lucrul il stiu foarte bine cei care tin in gheara asa-zisa democratie instaurata de ei. L-au aflat cu ajutorul unor structuri specializate, bine platite. Se stie ca nevoia de bani este imensa. Atat pentru romanii de rand cat si pentru cei pe care-i conduc, mai ales acum cand analistii prevad ca peste criza financiara se va suprapune si una energetica. Intr-o tara in care inca se face foc cu coceni, in care curentul electric si-l face ea, in care gazul mai este o problema, odata ce fabricile ce l-au consumat s-au inchis; intr-o astel de tara energia a devenit povara cea mai mare pentru populatie. In nici o tara din Europa, guvernele nu au plans criza asa cum a facut-o si o face Guvernul Romaniei. Niciunde si nimeni nu a plans, asa cum plang lipitorile guvernamentale pentru care se creaza posturi, agentii, ministere noi. Cu ajutorul lor, bine platit cu banii luati de la romanul de rand, pauperizarea poporului si economiei romanesti este pe cale de a fi desavarsita.
Dupa un an si o vara de promisiuni, cateva se vor infaptui. Parghiile dificile ale economiei i-au trezit pe actualii guvernanti si si-au dat seama ca nu pot face ce vor si nici nu pot sa-si tina promisiunile care in mare parte au iscat valul pe care au venit. Asta il impinge pe roman spre dezamagire, spre lehamitea care il face sa spuna tot mai des ca nu are de ce sa se mai straduiasca si ridica a neputinta din umeri. Si astfel riscam sa ajungem o tara de neputinciosi.

Post Views: 61