Din cauza saraciei care le da tarcoale de vreo trei ani incoace, tot mai multi salajeni si-au amanetat bijuteriile. Unii au reusit sa le recupereze, altii au ramas fara ele. Balog Arpad, un apreciat bijutier din Zalau, spunea ca „sunt foarte multe bijuterii abandonate de clienti la casele de amanet, iar patronii acestor case le vand bijutierilor, pentru alte bijuterii fabricate la comanda. Insa si comenzile in ultima vreme sunt tot mai putine. Nu-si mai permite lumea sa cumpere bijuterii din aur ca altadata”

Saracia nu tine cont de varsta

Zilele trecute, in apropierea casei de amanet din spatele restaurantului „Zahana”, un pensionar din Zalau, pe care aveam sa aflu mai tarziu ca il cheama Barsan M si ca a lucrat peste 35 de in cooperatie, mangaia intr-un fel aparte un inel. Parca ar fi mangaiat un crestet de copil de care nu dorea sa se desparta. Ceva il tinea sa nu deschida usa casei de amanet. Intre timp, pe scari soseste un tanar zvapaiat care se adreseaza batranului familiar, de parca se stiau de cand e lumea. Si intr-adevar se cunosteau. Amandoi erau clienti vechi ai casei de amanet, amandoi si-au pierdut, rand, pe rand o parte din bijuterii. Saracia nu tine cont de varsta.

Duca-se si lantisorul …

Tanarul, absolvent de liceu fara bac, lucreaza la un magazin. Are un salariu modest, iar banii nu-i ajung niciodata de la luna la luna. A venit cu un lantisor de aur. „As vrea sa-l amanetez pana la salariu, se justifica tanarul. Imi vine destul de greu. Am mai pierdut vreo trei patru bijuterii. Banii primiti de la amanet s-au dus rapid, iar cand a venit salariul am fost obligat sa-l cheltuiesc pe diverse treburi urgente. Nu mi-au ajns banii sa-mi rascumpar bijuteriile, asa ca le-am lasat acolo”, ne-a spus, fara nici o jena, tanarul. La fel ca acest tanar au patit zeci, poate sute de tineri ai Zalaului si nu numai. Unii dintre ei mai platesc dobanzile, in speranta ca isi vor putea recupera bijuteriile de familie.

Inelul sotiei

Barsan M era un obisnuit al caselor de amanet din centrul Zalaului. Acum s-a mutat mai spre…periferie. Amanetarea bijuteriilor de familie devenise o regula, pentru ca din pensie nu-si putea plati cheltuielile cu utilitatile si cu medicamentele. Acesta a lasat la casa de amanet din spatele restaurantului „Zahana” si ultimul inel pe care il avea, pentru a-si putea cumpara medicamentele pentru inima prescrise de medic. „Nu am mai avut de ales. Am fost nevoit sa vin cu acest inel pe care il purta sotia, pentru a-l amaneta. Cu banii primiti imi voi cumpara medicamentele. Daca nu se intampla o minune, nu stiu cum voi rascumpara inelul de la casa de amanet. M-am gandit sa o rog pe fata mea din Spania sa-mi trimita ceva bani”, a explicat pensionarul din Zalau.

Ramanem cu gramezi de bijuterii

Din cauza crizei, casele de amanet functioneaza la limita, afirma patronul casei de amanet de la Galeriile Meses. „Daca n-ar fi clientii fideli, multe case s-ar inchide. Acestia apeleaza periodic la imprumuturile rapide, probabil ca castiga bine si isi pot permite sa-si rascumpere bijuteriile la termen. Insa tot mai multi clienti au renuntat sa se intoarca la noi pentru a-si rascumpara bijuteriile gajate. Asa se face ca ramanem cu gramezi de bjuterii si lichiditati putine”. „Si la ora actuala, pensionarii sunt cei care recurg „en gross” la serviciile caselor de amanet, pentru ca nu le mai ajung pensiile pentru plata utilitatilor. Pe locul doi se situeaza tinerii, care recurg la amanetarea bijuteriilor pentru a obtine bani de buzunar”, ne spune angajata unei case de amanet de pe strada T.Vladimirescu.

Post Views: 48