Nu sunt un critic fara temei si nici nu ma comport, zic eu, ca un inregimentat politic sau doctrinal. Deodata stau, privesc, pun cap la cap idei, opinii controverse, apoi trag linii si concluzionez. Un singur cuvant poate defini starea natiunii sau conditiile care au creat structuri asemanatoare cu cele din varful „cizmei” italiene; tradare. Tradare nationala, domnule , sunt vorbele celor mai multi care incearca sa desluseasca itele, motivele care au condus la o Romanie saraca si romani lipiti pamantului, intr-o tara cu atatea resurse materiale si umane. O tara ce ar putea fi, prin aplicarea unor politici socio-economice sanatoase, in fruntea tarilor civilizate si cu nivel de trai mult decent. Poate un guvern tehnocrat, cu un premier de asemenea, ar fi scos la lumina valori intelectuale pe care Romania le are din belsug, capabile sa creeze premisele unei dezvoltari economice fara precedent. Dar cine sa-i accepte? Sloganurile si declaratiile politice nesustinute de realitate, manipularea maselor prin actiuni diversioniste au facut din romani un popor fara siguranta zilei de maine, lipsit de speranta unei vieti decente oferite de un loc de munca sigur. Clientela politica instalata in functii importante in stat isi creioneaza propriul statul menegerial, slalomand printre legi, sfidand calitatea actului de conducer prin masuri luate impotriva firescului. Dar ce prostii spun! Cate nu poti – sau iti poti – face, chiar si numai in patru ani?!