E trist ca dupa sase ani de europenism, entuziasmul cu care au primit romanii intrarea scumpului nostru picior de plai in marea familie a batranului continent este inlocuit tot mai mult cu euroscepticism. Vina ne apartine in totalitate noua. Bineinteles nu noua celor de rand, ci conducatorilor nostri. Celor care au negociat conditiile de aderare si celor ce au pus in practica ceea ce s-a negociat. Romanilor nu li s-a explicat in anii anteriori aderarii, ce inseamna de fapt Uniunea Europeana, care sunt regulile si exigentele. S-a marsat pe ideea ca aderam la Uniunea Europeana, primim o gramada de euroi cu care ne vom rezolva problemele, va creste nivelul de trai si o vom duce ca in sanul lui Avraam. Incheierea fiecarui capitol de negociere era anuntata de guvernantii vremii (negocierile au inceput in prima jumatate a anului 2000 si s-au incheiat la sfarsitul anului 2004, pe parcursul guvernarii Adrian Nastase) ca o mare victorie. Cat am fost de umiliti si cat de in genunchi s-a negociat, apar exemple la tot pasul. Cel mai evident dintre acestea este capitolul „Agricultura” care face ca pentru fermierii romani subventiile sa fie mult inferioare fata de cele pe care le primesc fermierii din tarile vestice, mult mai dezvoltate. Or,in agricultura ne punem mereu speranta pentru cresterea Produsului Intern Brut. In aceste zile se discuta noul buget al Uniunii Europene. Si tocmai de la Agricultura si Coeziune isi propun mai marii de la Bruxelles sa faca economii.

Post Views: 67