Legendele Salajului identifica zona in care traim ca pe un tinut mirific si, ca in poveste, salajenii stau pe o comoara despre care nu stiu totul. Ne propunem, intr-o serie de articole, sa dezvaluim miracolele acestui tinut care se cheama Salaj si sa starnim curiozitatea celor care vor sa ne viziteze si sa ne cunoasca.
Cand intri in Salaj, fie ca vii dinspre Cluj, fie ca vii dinspre Dej, ar trebui sa existe panouri mari in care sa ti se spuna „Bine ai venit in Tara Uriasilor”. Pentru ca aici, incepand cu Valea Somesului si pana la capatul depresiunii Almas-Agrij, locurile sunt marcate de existenta mitica a uriasilor, cei care au trait dinaintea oamenilor si au lasat in urma lor legende in sufletul taranilor din sate. Si nu numai. Fie ca li se spun uriasi, oroiasi, zmei sau draci, satele de peste Meses sunt incarcate de prezenta lor civilizatoare. De la simple basme povestite copiilor la gura sobei pana la legendele tesute in jurul Pietrei Dracului de la Hida, Gradina Zmeilor de la Gilgau Almasului, Pietrele Mosul si Baba de la Somes-Guruslau sau dealurile de la Zalha.

Fata uriasului care ii indragea pe oameni
Batranii din sate mai povestesc inca despre uriasii de demult, care traiau in zona si care erau blanzi si curiosi fata de oameni. In satul Capalna, comuna Galgau, gasim poate cea mai completa legenda a fetei de urias, care circula in tot arealul Valea Somesului – depresiunea Almas-Agrij, cu unele variatii.
Familia de uriasi de la Podu Gogoronii, unde se afla Casa Uriasului din Capalna, avea trei copii, doi feciori si o frumusete de fata pe nume Nimilica, care este descrisa ca fiind foarte prietenoasa cu oamenii ImiciI, pe care-i ocrotea si ingrijea. Nimilica cea frumoasa (Nimilica in limba traco-daca ar fi insemnat Nimicuta, Micuta), culegand hribe prin padure, ajunse la marginea unei poienite unde vede niste fapturi mici – de acolo de sus le vede ca pe niste furnici – scormonind pamantul cu un carlig tras de boi, si acestia mici, dupa masura lor. Si-a zis frumoasa Nimilica: Ce bine m-as juca cu acele mici jucarii, hai sa le iau acasa… Se cobori in vale, lua jucariile in zadie, si le duse acasa si se juca cu ele. Soseste tatal si vede acele mici fapturi cu care se juca frumoasa Nimilica si o intreba: De unde le ai fetica mea?… De jos de langa raul mare, acolo scormonesc pamantul cu un carlig. Si mai sunt si altele, toate scormonesc pamantul si sesul de langa rau… Fetica mea, nu ai facut bine ca le-ai luat de la rostul lor, du-le-n graba si le aseaza frumusel de unde le-ai luat. Aceste mici fapturi sunt urmasii nostri pe aceste plaiuri. Noi suntem trecatori pe aici, dar ei vor mosteni dealurile, padurile, vaile si raurile care acum sunt ale noastre… du-le fiica mea acolo de unde le-ai luat… Nimilica adanc s-a intristat, a ascultat insa povata tatalui si le-a pus din nou in zadie si le-a dus la locul lor. Frumoasa Nimilica iesea deseori pe culmea dealului si privea spre valea raului cel mare si admira micile fapturi. A trecut vremea zi de zi… Dar intr-o zi uriasii si-au strans lucrurile si au plecat… Aceasta legenda o regasim si la Romanasi, si la Prodanesti, si ne-a fost semnalata si la Simisna de catre profesorul Ioan Pop. Insa urmele uriasilor, civilizatia mitica premergatoare omului, se regasesc in credintele populare. Oamenii au tesut povesti in jurul unor locuri care i-au uimit prin existenta lor si au pus pe seama existentei uriasilor prezenta unor forme geologice pe care nu si le puteau explica. Satele salajene sunt pline de astfel de locuri.

Mosul si Baba din Somes Guruslau
Pe culmea Prisnelului, in apropierea satului Somes Guruslau, comuna Napradea, se afla un ansamblu de pietre pe care localnicii il numesc „Mosul si Baba”. Mosul este situat spre miazanoapte, este inalt de aproximativ 13 metri, o grosime de pana la cinci metri si este cladit din trei blocuri de roca, ceea ce-i da impresia de om batran. Baba, situata la un metru distanta, spre sud, este mai mica, de numai cinci metri, insa are un diametru mai mare, de aproximativ sapte metri, cu forme rotunjite si plina de scobituri produse de vant si ploi.

Oroiasii certareti din Ceaca
In satul Ceaca, comuna Zalha, doua dealuri apropiate, cu mult grohotis la poale, au starnit dintotdeauna imaginatia oamenilor. Din vremuri vechi se povesteste ca pe cele doua dealuri ar fi trait doi „oroiasi” care se certau intre ei si aruncau cu bolovani unul in altul, de unde si grohotisul de la poalele dealurilor. Insa, cand se intelegeau, erau cei mai buni prieteni si-si dadeau sita de cernut faina de pe un deal pe altul.

Locul de joaca al zmeilor era la Galgau Almasului
Langa Galgau Almasului, pe o suprafata de aproximativ trei hectare, se intinde o intreaga structura geologica unicat in Europa datorita complexitatii rocilor care o formeaza. Ca sa vizitezi la pas toata Gradina Zmeilor ai nevoie de cel putin o ora, in care poti admira rocile inalte, cu care natura s-a jucat dandu-le tot felul de infatisari. Pare ca zmeii de demult au facut aici un loc de joaca si si-au aratat maiestria artistica cioplind stancile in fel si chip. Iar oamenii, plini de imaginatie, au botezat pietrele uriase dupa fantezia lor: Degetelul, Mosul, Eva, Amfiteatrul sau Zmeoaica – una dintre cele mai frumoase pietre din gradina. Asa povestesc si batranii satului, care si-au explicat Gradina Zmeilor prin existenta de demult a uriasilor, cei care puteau muta stancile din loc in loc, dar si a zmeilor, cei care au si dat numele Gradinii. Aici, pana in anii ‘70, mai era si Fata Catanii, in jurul careia s-a tesut o legenda. Stanca avea forma unei fete cu parul lung, cu ulcior in mana si cu o donita in spate. Legenda spune ca aceea era fata Catanii care s-a indragostit de un soldat si a ramas insarcinata. Cum Catana era impotriva iubirii tinerilor, si-a blestemat fata, care s-a transformat in stana de piatra.

Cum a vrut dracul sa inunde Valea Almasului
Cum mergi de la Sinmihaiu Almasului spre Hida, imediat dupa intrarea in sat, pe partea stanga, dai de Piatra Dracului – o roca masiva care seamana ba cu o ciuperca, ba cu doua capete de sfinx unite. Depinde din ce pozitie o privesti si cata imaginatie ai. Este Piatra Dracului, in jurul careia localnicii au tesut o legenda in care, asa cum sade bine mitologiei populare, binele invinge raul. Se spune ca intr-o noapte fara luna Dracul s-a hotarat sa puna in aplicare un gand hain, mai vechi, pentru a opri apele raului Almas cu o stanca uriasa, spre a inunda satele din lunca acestuia. S-a dus in Gradina Zmeilor, s-a socotit si apoi a ales o stanca mare si grea. Si-a adunat toate puterile si cu truda s-a ridicat, pornind in zbor catre miazazi. Zburand incet, cantatul cocosilor l-a ajuns aproape de raul Almas, pe coasta unui deal. Dracul si-a pierdut puterile, vraja s-a stins, iar stanca a cazut pe locul unde o vedem si astazi. O alta varianta a legendei arata ca Dracul a vrut sa pravaleasca stanca peste sat, suparat pe oameni, insa rasaritul soarelui l-a surprins la marginea asezarii si s-a transformat in piatra.

Post Views: 378