Cateva sute de oameni au participat ieri la slujba religioasa prin care profesorul Gheorghe Sisestean a pornit pe ultimul drum. La capela cimitirului din Zalau, sicriul regretatului profesor a fost inconjurat de familie, rude, prieteni, fosti elevi sau pur si simplu oameni care l-au cunoscut si l-au apreciat. Cel care a fost profesorul Gheorghe Sisestean a reusit sa adune in jurul sau oamenii, asa cum a facut-o si in timpul vietii sale. Coroane, buchete de flori si lumanari, alaturi de rugaciunile inaltate pentru iertarea sufletului sau, au fost prinosul adus celui care a fost un om mare al Salajului. In ciuda frigului patrunzator, oamenii prezenti la slujba religioasa au ramas in preajma sicriului si in curtea capelei, pentru a-si aduce tributul ultimului gand fata de cel care a fost dascalul, prietenul si cercetatorul Gheorghe Sisestean. Sicriul profesorului a fost dus tot ieri in satul sau natal, Sisesti, din judetul Maramures, acolo unde a fost inmormantat.
Vestea mortii profesorului Gheorghe Sisestean a socat si a adus tristete in sufletele celor care l-au cunoscut. Nu multi stiau ca sufera de o boala necrutatoare si cei care l-au intalnit in ultimele saptamani nu si-au dat seama ca profesorul se apropie de sfarsitul vietii in aceasta lume. Si-a dus existenta cu discretie, desi ar fi avut cu ce se mandri – cariera didactica si stiintifica il plaseaza intre marii oameni pe care ii are Salajul. S-a nascut la Sisesti, dar si-a inceput cariera de dascal la Zalau, in 1978, cand a fost profesor la Liceul de Chimie, apoi la Liceul Teoretic, unde a predat pana in 1987. In paralel, si-a continuat studiile, facandu-si masteratul la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris (1992). Si-a sustinut doctoratul la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Bucuresti, obtinand titlul de profesor universitar, doctor in sociologie si a devenit conducator de doctorate la aceeasi facultate. Insa, eruditia profesorului Sisestean si activitatea sa de cercetator l-a apropiat de oameni, pentru ca a stiut intotdeauna sa imparta cu cei din jur cunostintele sale. Modest si intelept, a gasit in fiecare om pe care l-a cunoscut un prieten, din care a stiut sa scoata tot ce avea mai bun. Asa a facut si cu elevii sai pe care i-a avut la Liceul Teoretic din Zalau, astfel incat nu exista niciun fost elev care sa nu si-l aminteasca cu drag pe Sisu. Pe scarile capelei, cei care nu au mai avut loc inauntru, depanau cu voce inceata amintiri despre „prietenul Ghita”, „domnul profesor” sau pur si simplu Sisu. „Ne-am intalnit acum doua saptamani in sala de lectura de la Arhive. Am stat o vreme si am povestit. Era fericit ca-si terminase casa”, povestea muzeograful Elena Musca, in vreme ce Danut Pop, directorul de la Arhive, confirma cu o clatinare trista. Mircea Groza, celebrul bucatar salajean, a aflat vestea mortii lui Sisu abia dimineata si s-a grabit sa vina sa-si aduca un ultim omagiu. „L-am vazut cu ceva vreme in urma, stiam ca e bolnav, dar parea mai bine. Chiar mi-am zis ca isi revine”, a soptit si Groza. Soaptele cunoscutilor au trecut de la unii la altii, triste, pline de regrete, afectiune, pretuire fata de cel care ne-a parasit. „Era unul dintre intelectualii de prima generatie care provin din mediul rural. Ei traiesc altfel totul, se simt responsabili sa rezolve toate problemele, traiesc cu intensitate, isi ard viata mult mai repede decat ceilalti, oamenii obisnuiti”, a mai spus Elena Musca. Pentru ca Gheorghe Sisestean a plecat dintre noi mult prea repede, la doar 58 de ani, consumat de intensitatea vietii pe care a trait-o si de munca asidua cu care a stiut sa transforme baiatul de la Sisesti in unul dintre varfurile culturii salajene.

Post Views: 68