”Luna Diversității” și ”Luna Identității Creștine”: cum să navigăm corect?
Ziua bună, dragi cititori!
Scriitorul englez C. S. Lewis relatează într-o manieră deosebit de originală felul în care mulți dintre noi privim ”navigarea corectă a flotei umane”. În noile ideologii, constata el, omul susține că ceea ce face el nu este greșit, din moment ce nu dăunează altei ființe umane. El înțelege clar că nu trebuie să avarieze celelalte vapoare din convoi, dar crede sincer că ceea ce face cu vaporul lui este pur și simplu o problemă personală. Oare are vreo importanță dacă vaporul este proprietatea lui sau nu? Are vreo importanță dacă noi suntem proprietarii minții și trupului nostru, sau doar chiriași, răspunzători față de adevăratul proprietar? Dacă ne-am creat noi înșine, atunci nu are nici o importanță, dar dacă ne-a creat altcineva pentru scopurile sale, asta înseamnă că noi ar trebui să avem o mulțime de îndatoriri pe care nu le-am avea dacă ne-am fi propriii stăpâni.
De câteva decenii, în luma iunie secularismul își sărbătorește ”identitățile” seculare, transformând acest subiect, timp de o lună, în cel mai important subiect al zilei, atât la nivel național cât și global. Cu multă dărnicie, spațiul public este oferit celor care consimt acestor noi așa numite ”identități”. Partizanii secularismului numesc luna iunie ”luna diversității” sau ”luna mândriei” și își sărbătoresc ”principiile” prin marșuri stradale și tot felul de manifestări doctrinare.
Deși dreptul internațional nu recunoaște noțiuni precum „orientare sexuală” și „identitate de gen”, agențiile ONU desfășoară de ani buni o campanie vastă și unilaterală, pentru a impune aceste concepte ca bază pentru „noi drepturi al omului”. Acțiunea lor reprezintă o promovare sistemică și ilegală, degradează autoritatea statelor, valorile culturale și religioase ale majorității națiunilor, precum și protecția femeilor și a copiilor.
Dragilor, nu susțin și nu încurajez nici o formă de discurs injurios, de denigrare sau violență (acestea fiind contrare principiilor creștine în care cred) și consider că ”alunecările” în extreme sunt foarte nocive, dar cred că iubirea autentică este datoare să fie activă, nu pasivă, și să spună lucrurilor pe nume, într-un mod decent. Aceasta este adevărata toleranță: să fim egalitari în ceea ce privește persoanele, pentru că toți oamenii sunt valoroși prin demnitatea primită de la Dumnezeu, dar să tratăm ideile ca și cum unele ar fi mai bune decât altele. Toleranța veritabilă se referă la modul în care tratăm oamenii, nu ideile. Și iar, să nu confundăm creștinismul cu o ideologie, să nu-l judecăm după animozitățile dintre creștini sau după violențele comise de creștini de-a lungul istoriei. ”Eșecul creștinismului” este un eșec uman și nu unul divin.

Creștinii au etaloanele lor și identitatea specifică de o valoare inestimabilă și multimilenară care trebuie reafirmată și consolidată, așadar, asociațiile cu profil creștin din România au declarat și ele luna iunie ”Luna Identității Creștine”. Suntem încurajați să ne documentăm amănunțit cu privire la aportul material, intelectual și moral pe care creștinismul l-a adus în lume de-a lungul timpului, să vizităm locurile istorice unde au fost torturați și omorați atâția oameni care nu au făcut niciun compromis cu privire la principiile moral-creștine, să lecturăm cărți și materiale sau să vizionăm filme care atestă relevanța creștinismului pentru democrație, cultură și știință.
”Principiile” secularismului promit libertate și fericire prin ruperea limitelor, iar rezultatul, dacă ne documentăm puțin, este anxietate, dezintegrare, dependență, divorț, singurătate și confuzie. Suntem datori să intervenim astfel încât copiii noștri să nu devină ținta unor grupuri de interese care au drept scop nu binele național, ci destrămarea societății. ”Unitate în diversitate” este un concept care își are rădăcinile în însăși esența creștinismului, dar este definit de complementaritatea darurilor spirituale și a dragostei fraterne care are ca fundament învățătura Mântuitorului Iisus Christos, spre deosebire de ideologiile seculare care-și fundamentează ”învățătura” pe rațiunea personală, eliminând sursele clasice ale cunoașterii eticii și legii morale, deturnând astfel adevărata rațiune și știință.
Vă invit să reflectăm împreună! Toate cele bune!
