Saptamana aceasta am avut parte de doua evenimente majore pe scena politica. Este vorba despre Congresul Popularilor Europeni, contrat de USL printr-o lansare de candidati impresionanta. Amandoua le-am urmarit pe televiziuni. Pe unele, cel mai important eveniment era Congresul PPE, pe altele – lansarea candidatilor USL. Comentatorii din studiouri, politicieni, jurnalisti, analisti, erau partinitori cu unii, combateau pe ceilalti, in functie de simpatii. Tot in functie de cum te simti incadrat la simpatii politice, ai putut sa ii urmaresti cu interes pe unii si sa-i injuri pe ceilalti. Ciudat era ca se simtea falia din societatea romaneasca – oamenii sunt iremediabil separati intre optiunile politice. Poti sa-i intelegi si pe unii si pe altii. Depind atat de mult de o formatiune politica sau de cealalta incat bataliile electorale se duc cu baioneta scoasa. Insa, cel putin, ai posibilitatea de a alege o tabara. Ai la dispozitie telecomanda, pentru a muta de pe un post pe altul. Intr-un fel, oricum devi partizanul unei tabere. Sau te poti amuza de amandoua. Cred ca, pana la urma, intram in normalitate. Fiecare isi asuma o optiune politica, iar tu, in fata televizorului, poti aplauda o parere la care rezonezi, dar poti si trage cu ochiul la ce reactie au ceilalti, adversarii. E mult mai bine sa vezi pe fata cine pe cine sprijina decat sa participi la mascarada neutralitatii. Pana la urma, toti sunt oameni si au dreptul la o parere politica. Invatam sa nu mai fim „yesmeni” in functie de cine e la putere si sa ne asumam public optiunile. E bine… daca n-ar fi rau la buzunar.

Post Views: 68