Redacția
De doua decenii si mai bine ne tot cautam drumul, de parca cineva ne-a legat la ochi ca sa nu nimerim cararea. O minte sanatoasa ar fi putut-o descoperi. Numai ca, se vede treaba, nu prea exista minti care sa simta ce trebuie de facut si, mai cu seama, sa se dedice semenilor in prejma carora se afla. Cei de buna credinta, fiindca mai are nemul acesta si din astia, ori stau deoparte ori sunt marginalizati si descurajati. E vremea lichelelor. Cine nu e cu noi e impotriva noastra. Am mai auzit asta si la Cristos si la Lenin. Ca sa ne fie bine trebuie sa o ducem rau , spun mai marii zilei din tara si de aiurea. Criza ameninta cu recesiunea. La tara, la sat vreau a zice, mai degraba in virtutea traditiei, roadele toamnei au descretit oarecum fruntile. Nu ne-a uitat Cel de Sus. Dumnezeu, adica. Altfel de la surtucarii guvernului, nici o speranta. Si cand te gandesti ca, secole la rand, Romania cara de mancare Europei. Astazi se impovareaza cu datorii naucitoare pentru plinatatea tarabelor din piete. A pune pe masa ceva romanesc e ca si cum ai oferi o friptura de somon infometatului din drum. E an electoral insa! Alegerile parlamentare sunt la o aruncatura de bat. Cate ceva tot o sa mai ofere alesii neamului. Un pui, un kilogram de faina ori macar o galeata. Deocamdata se mananca intre ei pentru ciolanul cel mare. Nu ca zic, dar vreau sa spun. E o expresie neaos romaneasca menita sa amendeze hemoragia de vorbe cu care politicienii ne improasca urechile. Nu ca zic, dar vreau sa spun: „Aia hoti, astia hoti/ mama lor la toti”.
