De la inceputul anului, mii de tigani romani au fost expulzati din Franta. Majoritatea din tabere improvizate, ilegale, la marginea oraselor, unde traiesc in conditii de maxima saracie. Numai in perioada 9 august – 16 septembrie, au fost programate sase zboruri care au adus inapoi in tara 412 tigani de cetatenie romana. Intoarcerea lor in tara s-a bazat pe procedura returului voluntar. Repatrierea voluntara inseamna ca persoana in cauza isi da acorul sa fie trimisa inapoi acasa, iar francezii ii dau o suma de bani: trei sute de euro pentru fiecare adult si o suta de euro de copil.
Autoritatile franceze i-au repatriat dupa ce au desfiintat mai multe tabere de romi. Cei mai multi tigani declarau atunci ca, in decurs de cateva saptamani, vor lua din nou drumul Frantei.
Au venit tiganii din Simisna acasa. Au venit din Lille, sau mai bine zis din tabara improvizata la periferia orasului francez. Am fost curiosi sa aflam detalii si ne-am dus sa-i intrebam cum a fost in Franta, tara sora si prietena care incearca sa scape de ei, pentru ca – asa cum spune ministrul de interne Manuel Valls – „nu poate adaposti toata suferinta lumii”. Am gasit trei familii de tigani, plecati de peste un an de zile in Franta, ce tocmai s-au intors. Nu au venit de tot, doar in vizita. Cu banii stransi pe meleaguri straine, au venit sa mai puna o caramida la casele incepute demult, pe vremea cand erau ciurdari in Romania. Nu au de gand sa zaboveasca mult pe plaiurile natale, pentru ca cei mici incep in curand scoala. In Franta.

Am cersit. Ioi, fain o fost!
Cum se traieste si cum se invata in Franta? Raiul pe pamant!, ne-au asigurat tiganii. Primii cu care am stat de vorba au fost doi batrani, sot si sotie. Se plimbau agale pe ulita din sat, cu gandul la strazile mari si late din Lille…”Acolo ase-i de bine, ioi, fain o fost!”, ne spune tiganca, care se aproipe de 70 de ani. Dupa o viata in care nu a prea iesit din sat , „omul ei „ a dus-o in Franta, unde-i sunt si feciorii. Femeia, haioasa si charismatica in simplitatea ei, recunoaste dezarmant ca a fost la cersit. In timp ce barbatul ne spune ca s-a „acupat” cu „fer vechi”. „Nu-i ca la noi p-acolo. Oamenii is buni, ne dadeau bani, veneau doamnele si imi aduceau si de mancare. O fost doamne care o venit si m-o sarutat, mi-o dat bani, si mancare gata facuta imi aduceau, ase draga le-am fost”, ne povesteste razand dar si cu nostalgie tiganca. Tiganul, din postura omului mai destept din familie, ne confirma ce povesteste femeia lui. Nu stiu o boaba frantuzeste, de abia pot pronunta numele orasului in care au fost. „Bonjuc” si „madam” sunt singurele cuvinte pe care ni le pot spune.
Acolo-i bine, ca au presedinte „valabil”
Suntem curiosi sa aflam unde au locuit si daca au avut de-a face cu politistii francezi. Ne spun ca au stat la marginea orasului. Pe un teren, si-au improvizat o baraca din ce au putut. „Acolo-i mai cald ca la noi. Nu ne-o fost frig noaptea”, ne explica femeia. Aflam ca in locul cu pricina erau aproximativ optzeci de persoane, si tigani, si romani, multi dintre ei din Salaj, dar si din alte colturi al tarii. „O fost trai bun, de aceea o tras acolo, ca aista, presedintele care-l avem noi, numa ne batjocoreste, nu-i valabil”, explica tiganul plecarea multora in Franta. Politistii nu au avut treaba cu ei niciodata, ne spun interlocutorii nostri. „Numa la cine se poarta rau, murdar, o venit politistii. Erau fel de fel de oameni, unii se sfadeau, se imbatau, numa la aia venea, da cu noi n-o avut treaba”, incearca sa ne convinga tiganul. „Cu noi s-o purtat fain, zicea si ne lasa in pace”, adauga si femeia. Desi erau intr-un oras mare, spun ca s-au descurcat usor. Mai ales ca acolo, in viziunea lor, nu trebuiau dati bani pe nimic. „Am circulat cu metroul. Acolo nu se plateste, ca la noi. Te sui si n-ai treaba cu nimic. Gratis se circula. Oameni de astialalti, de-a lor, care o fost acolo, aia luau belete. Da noi nu o trebuit sa luam”, ne explica tiganul, convins ca daca nu s-a intamplat sa-l ia nimeni la rost ca circula fara bilet, atunci asa era regula.
Au primit 300 de euro si bilet de avion, asa ca au venit de buna voie
Nu au fost expulzati, subliniaza interlocutorii nostri. I-am intrebat de mai multe ori daca au fost pusi pe avion de francezi si trimisi acasa, ca multi altii, dar neaga categoric. Au venit pentru ca asa au vrut, pentru ca tiganca e bolnava. Nu ca nu ar fi fost extrem de incantati de sistemul medical din Franta.”Ai de mine, ce s-o ocupat doamna doctor de mine, nici bani n-o trebuit sa dam pentru nimic. Mai mare ti-i dragu de ei, cand ii vezi”, spune femeia. Si francezii, pentru ca-s „ase de buni, ca rar mai vezi oameni ca si acolo”, le-au dat si bani la intoarcerea in tara. „Cate trei sute de euro de fiecare. Api n-o fost bine?”, intreaba retoric tiganca. Ne spun incantati ca au venit in tara cu avionul. „Ne-o adus pe avion mancare, suc, cafea, de toate. Ai de mine, bine-o fost”, spune femeia, care recunoaste totusi ca i-a fost tare frica. „M-am temut, doamna draga. Am cantat de unde m-am urcat pana la Timisoara, ase rau m-am temut”.
Casa, dulce casa
Cum intri in Simisna, pe dreapta se face un drumeag ingust care te duce in comunitatea tiganilor. Daca tot le-am facut o vizita la Simisna, sunt dispusi sa ne arate casele pe care le construiesc acum cu banii din Franta. Prima este o casa frumusica. Mare. Pentru copii o fac. Galbena, proaspat zugravita, cu etaj si parabolica atarnata in balcon. Poarta ca de castel e dovada ca ei nu se joaca atunci cand se pun pe construit. Inalta, impunatoare, din fier forjat, cu elemente decorative mari din bronz. In spatele curtii, dincolo de casa cea noua, se vede vechea cocioaba, cea in care locuiau inainte de a pleca in lume. Mica si darapanata, dovada a unei vieti pe apucate. Dar roata roata se-nvarteste, asa ca lucrurile s-au schimbat.
In Franta se invata pe alti bani
In fata casei, facem cunostinta cu alti membri ai familiei, generatia tanara. Au fost si ei in Franta, tocmai au venit, dar vor pleca repede inapoi. Au opt copii, iar patru au mers la scoala, cat au stat in Franta. Nu dorinta de studiu ii trimite la cursuri. Sigur parintii lor nu au de gand sa-i transforme in viitorii Victor Hugo sau Francois Mitterand. In cel mai bun caz asa o sa-i boteze. Banii vorbesc.”Aci, alocatia-i zece euro de copil pe luna. Ce sunt zece euro?”, intreaba mama copiilor. „Acolo, pentru patru copii primesc 468 de euro pe luna. Era bine, se purtau frumos. Pe copii i-o invatat sa vorbeasca, sa deseneaza, foarte frumos era”, marturiseste tanara mama. Intr-adevar, cei mici vorbesc franceza, cat de cat. Stiu saluta, stiu spune cum ii cheama, daca si-au facut sau nu lectiile. Si ei ne-au povestit cat de frumos a fost in Franta, cat de bine au fost primiti si tratati la scoala si la gradinita, si cum abia asteapta sa mearga inapoi.
Gadjo dilo
Nu am putut sa nu remarcam frumusetea catorva dintre tigancile din Simisna, acum si cu un usor aer de frantuzoaice. Mai cu sfiala, mai cu indrazneala, trageau cu ochiul la obiectivul camerei de filmat. Cameramanul le incurajeaza sa vorbeasca si le face complimente. Cand aud ca oamenii vor fi impresionati sa le vada „in film”, o mandrete de tiganca exclama: „Diii la el ce zice, gadjo dillo!” Si refuza categoric sa ne spuna ce inseamna „gadjo dilo”.”Nu inseamna nimic, nu-i pe tiganeste, ii pe frantuzeste”, ne-a repezit tanara cu ochii verzi si ageri. Cand i-am intrebat pe ceilalti din comunitate, ne-au explicat zambind misterul din jurul expresiei. „Gadjo dillo inseamna…asa…om prost.”

Post Views: 76