Iertam, dar nu uitam
In padurea de la Ip
Nu auzi cirip, cirip
Numai vantul haulind,
Oase de romani jelind.

Locuitorii comunei Ip, alaturi de reprezentantii administratiilor locale, institutiilor deconcentrate, veteranilor de razboi, partidelor politice, au participat vineri la comemorarea victimelor tragicei nopti de 13 spre 14 septembrie 1940, cand 157 de localnici au fost ucisi cu o cruzime salbatica de trupele horthyste. Vineri dimineata, zeci de persoane, unele rude sau cunostinte ale celor masacrati, au urcat drumul spre cimitirul din sat pentru a pune o floare sau a varsa o lacrima pe groapa comuna in care zac trupurile celor care n-au avut dreptul sa-si doarma somnul de veci intr-un sicriu. Manifestarea organizata de Institutia Prefectului in colaborare cu Primaria comunei Ip a inclus ceremonii militare si religioase, depuneri de jerbe si coroane de flori, un moment de reculegere, luari de cuvant si un scurt program artistic sustinut de elevi si tineri din comuna. Evenimentul a debutat la ora 12.30, la groapa comuna din cimitir, unde au fost depuse zeci de coroane de flori, dupa care a urmat o slujba de pomenire oficiata de un sobor de preoti ortodocsi. Fac aceasta precizare pentru ca la Monumentul din centrul comunei slujba a fost oficiata de un sobor de preoti greco-catolici. Multi dintre cei care au asistat la cermonie s-au intrebat de ce preotii apartinatori celor doua culte nu au tinut impreuna slujba. Pentru simplul motiv ca cultul ortodox interzice preotilor sai de a sluji alaturi de preoti din alte culte. Revenind la cimitir, am observat ca langa gropa comuna se afla un pom impunator (par) despre care satenii spun ca are peste o suta de ani. Asta inseamna ca acum 72 de ani, cand romanii din Ip au fost masacrati, el „a vazut” cum au fost aruncate in groapa si trupul fetitei de doar 20 de zile si cel al batranului de 81 de ani si cum s-a aruncat cu var nestins peste ele. Despre atrocitatile savarsite de armatele horthyste, in acea tragica noapte de 13/14 septembrie 1940, a vorbit profesorul Nicolae Popa. Erau fraze care au cutremurat asistenta si care au umezit ochii multor mame. Coborarea de la cimitir spre Monumentul din centrul comunei , ridicat in memoria celor 157 de romani masacrati de armata hothysta, s-a facut pe jos, de multime, si in limuzine cu iz de lux, de mai marii administratiei, de sefii partidelor politice si chiar de preoti, care au avut privilegiul (acordat de catre agentii de politie) de a urca cu autoturismul pana in cimitir. La manifestarea de la monument, numarul celor prezenti a fost dublu fata de numarul celor veniti la cimitir. In jur de 400 de persoane au asistat la depunerea coroanelor de flori, apoi l-au ascultat pe primatul comunei IP, Markus Laszlo, infierand odioasele crime ale horthystilor si chemand totodata la toleranta si iertare. Tot la obeliscul eroilor, Filonas Chis, prefectul judetului Salaj, spunea: „Rugaciunea pe care o inchinam eroilor martiri, astazi, la Inaltarea Sfintei Cruci, o sarbatoare de mare insemnatate pentru crestinii ortodocsi si greco catolici, demonstreaza ca nu am uitat si nu vom putea uita niciodata ce s-a intamplat. Este de datoria noastra a tuturor sa ne asiguram ca astfel de tragedii nu o sa se mai repete. Doresc sa reafirm astazi, cu aceeasi putere si convingere, mesajul pe care l-am transmis si la comemorarea eroilor martiri de la Treznea, toleranta este mai presus de toate, un semn de noblete si bunatate, caracteristice poporului roman”. Apoi, prefectul l-a scos din uitare pe Gavril Butcovan, unul dintre supravietuitorii masacrului de la Ip, care, anul trecut, tot in ziua de Inaltare a Sfintei Cruci, a fost chemat la ceruri. Soborul de preoti greco-catolici a tinut o slujba de pomenire a martirilor eroi, dupa care elevi ai Scolilor din Cosniciu de Sus si Ip au prezentat un program artistic, adevarat act de cultura si patriotism. Dupa defilarea garzii de onoare si retragerea fanfarei in ropotele de apluze ale asistentei, autoritatile si musafirii au fost invitati la o masa de pomana, oferita de organizatori la Caminul cultural din IP. Vesnica pomenire si pietate in memoria celor 157 de romani, ucisi pentru „vina” ca se trag din vita lui Traian si Decebal!
Transportul la Ip pentru fanfara, mass-media si veteranii de razboi a fost asigurat cu un autobuz de la Transurbis din Zalau (SJ 02 LXV). Nu vom vorbi aici despre conditiile improprii in care ne-am deplasat, ci despre faptul ca la intoarcere, la intrarea in Pericei, autobuzul construit in 1988 s-a defectat. Au stat fanfara si veteranii si mass-media pret de vreo doua ore pe marginea santurilor din Pericei (fiindca inauntru era groaznic de cald) pana a sosit specialistul Transurbis-ului sa-l repare. Chiar nu avea societatea de transport din Zalau un autobuz mai acatarii pentru iesirile din oras, care sa nu puna la incercare nervii calatorilor?

Post Views: 80