Preturile la gaz si la curent trebuie sa se ralieze la cele europene, asa ca s-a facut un plan de ridicare a costurilor pana in 2018. Platim facturile calculate in euro la telefon, ni se calculeaza tot timpul preturile produselor pe care le achizitionam in euro, iar carburantul se scumpeste odata cu cresterea euro. Avem tot timpul in fata noastra facturi care sunt raportate la euro. Insa plata pentru munca depusa este facuta, pentru majoritatea romanilor, in lei. Acolo, la fluturasul lunar, euro nu mai are importanta. Leul este singurul stapan peste veniturile salariale si se impauneaza cu zero-uri la coada. Partea proasta e ca si atunci cand leul prinde curaj in fata monedei europene, preturile produselor de consum sau a carburantilor nu scad pentru ca se gasesc motive suficiente pentru a ne aburi ca acestea, dimpotriva, ar trebui sa cresca. Tocmai ca a prins leul putere. Indiferent ca scade sau creste, leul e de vina pentru nivelul de trai scazut, pentru marirea preturilor, pentru masurile proaste luate in economia romaneasca. Niciodata nu sunt de vina cei care ne baga pe gat preturi mari si salarii scazute. De cate ori n-am auzit in ultimii patru ani de criza ca nu vrem sa ajungem in situatia Greciei. Poate ei, care decid. Pentru ca noua, cei din multime, fac pariu ca ne-ar conveni o pensie de 500 de euro sau un ajutor de somaj similar, ca in Grecia. Daca lor li s-a taiat al 14-lea salariu, noi nu-l avem nici pe-al 13-lea. Iar salariul minim de la noi nu sufera comparatie cu al „saracilor greci”. Asa ca, ramane aceasta dilema: de ce platim european – facturi, produse, servicii – daca noi castigam tot romaneste?