Cum ar arata o societate in care fiecare copil din tara merge obligatoriu la scoala, face cel putin opt clase, iar la absolvire stie cu adevarat sa scrie si sa citeasca? Face un liceu, unde invata o meserie, iar dupa ce devine absolvent, il asteapta un loc de munca sigur. Tinerii care vor mai mult, au posibilitatea de a urma o facultate, in mod gratuit, dupa care, licentiat fiind, gaseste un job bine platit si castiga astfel o pozitie sociala de invidiat. O societate in care cei care termina constructiile devin ingineri constructori, iar juristii profeseaza in domeniul lor. O lume in care profesorii, politistii, doctorii nu sunt socotiti capuse ale sistemului bugetar.
Aceasta imagine o pastreaza cei mai in varsta dintre romani despre traiul de dinainte de 1989. De aceea regreta „epoca de aur”. Pentru ca munceau o viata intreaga, iar la pensie se retrageau la tara sau in apartamentele lor primite de la stat si-si duceau ultimii ani ai vietii linistiti. Fara frica zilei de maine. Fara teama ca nu le ajung banii de medicamente sau ca li se taie pensiile. Putem sa-i condamnam? Oamenii aleg intotdeauna siguranta si, pentru ca acum traiesc o perioada de instabilitate economica si sociala, prefera sa uite ce a fost rau inainte. Se amagesc ca odata au dus-o bine. Ca sa justifice de ce nu se pot adapta la vremurile de acum.