În noul an,  îmi doresc să…

Dragi cititori, la fiecare început de an ne întâmpinăm unii pe alții cu urările specifice de ”An Nou fericit!”. Este o dorință și un obiectiv universal al fiecăruia dintre noi de a găsi o cale spre o viață mai împlinită. Căutăm strategii noi și metode noi pentru a ne îmbunătăți viața. La cumpăna timpului ne punem dorințe și-I adresăm lui Dumnezeu o grămadă de cereri, iar asta e bine! Dar, dacă una dintre cele mai bune și mai eficiente traiectorii pentru un ”An Nou fericit” nu este deloc nouă?  Dar dacă dorințele cele mai valoroase uităm să ni le punem sau le privim superficial? ”Virtutea prețioasă adesea se ascunde sub zdrențe”, spunea Marcus Tullius Cicero.

Sursa atemporală a înțelepciunii biblice ne spune că primul pas spre fericire nu este despre a adăuga ceva nou, ci despre a elimina, și că fericirea autentică este rezultatul unei vieți virtuoase.

În ”Desființarea omului” a lui C.S. Lewis, scriitorul diagnostichează problema societății spunând că multora dintre noi le-a fost răpit orice simț al binelui si al răului.

Există cu adevărat virtuți și există cu adevărat vicii, așa precum există și o lege morală fundamentală înscrisă în inimile noastre, însă societatea modernă a ”rezolvat” problema acestei legi. Din moment ce nu putem scoate legea din inimile noastre, se duce o luptă asiduă pentru a scoate inimile din piept.

Ridiculizăm virtutea în sitcom-uri, în filme și-n muzici de tot felul, înlocuim caracterul cu haosul, creștem oameni fără inimă, iar apoi le cerem calități nobile. Extirpăm organul și pretindem funcția. Astăzi mulți profesori de filosofie le spun copiilor că nu sunt altceva decât o ”grămadă de celule”, dar că pot fi ”orice vor să fie”.  Astăzi legislația este separată de realitatea naturală, răul este banalizat iar noi ne complacem în relativizarea lui. Asistăm la un proces de aneantizare a tot ceea ce înseamnă ”bine” și ”virtute”. A ști să deosebești binele de rău și frumosul de urât este ”virtute de gardian de muzeu”, spunea Antoine de Saint-Exupery.

Este o consolare că mai sunt și țări precum Slovacia care se ridică și iau măsuri ferme cu privire la chestiunile culturale și etice. Slovacia și-a modificat Constituția pentru a proteja sacralitatea vieții, a familiei și identitatea sa culturală. Lucruri firești precum faptul că un triunghi are trei colțuri sau că o sferă este rotundă trebuie să fie înscrise în lege, este un semn foarte îngrijorător pentru starea culturii juridice a oricărei țări. Este imperativ să înțelegem că felul în care ne raportăm la legea fundamentală instituită de Dumnezeu ne definește întreaga existență și fericire, bunul mers al lucrurilor. Să ne imaginăm un copac, cu rădăcini, cu pământul în care sunt infipte, cu trunchiul său, cu ramurile care se oglindesc pe cer, cu frunzele și florile răsfățate de vânt. Să luăm un topor, să dezrădăcinăm copacul și să-i tăiem rădăcinile. Care este viitorul părții superioare care a mai rămas din copac? Nu este altul decât moartea…

Virtutea creează viața, trăinicia, unitatea și armonia, păcatul o distruge. Cele mai importante repere pentru clădirea caracterului nostru sunt virtutea și păcatul. Omul a fost pus în viață să opteze pentru virtute pentru a se împlini. În stoicism, a trăi virtuos însemna să trăiești în acord cu natura. În creștinism, virtutea înseamnă cu mult mai mult decât a trăi în conformitate cu natura și cu legile ei, Mântuitorul Iisus Christos stabilind culmile cele mai înalte pentru nobilele valori: a-ți iubi dușmanii, a te ruga pentru cei ce te fac să suferi, a răsplăti răul cu bine. Așadar, filosofiei stoice, care este limitată și se oprește la ceea ce este firesc, rațional și conform cu natura, i se adaugă virtutea creștină, care este dincolo de natural, este supranatural, iar la acest supranatural se ajunge doar prin har divin.

Câți dintre noi ne-am dorit, pentru noul an, să fim virtuoși? Câți ne-am pus dorința aceasta: să fim mai drepți, mai răbdători, mai iertători, mai generoși? Câți ne-am dorit să trăim ”suprafirescul” și câți le-am insuflat copiilor noștri sau celor cu care interacționăm această aspirație?

Dragilor, să fim ”cerșetori de albastru” în acest Nou An, să ne dorim puțin mai mult! Prin har, comorile de lipsuri se pot înlocui cu comori de virtute!

Toate cele bune!