Desigur, cinstirea Maicii Domnului este o fapta a dreptei credinte. Prin Preacurata Fecioara s-a descoperit Sfintilor si chiar ingerilor ,,Taina cea din veac ascunsaI( Coloseni 1,26) prin nasterea Mantuitorului, si atunci credinta noastra primeste siguranta cugetului ca Pronia Divina lucreaza neincetat pentru ajutorul nostru in vederea mantuirii. si poarta acestei Pronii, pentru noi credinciosii, ca fii ai lui Dumnezeu prin har este Maica Precista, a carei sfintenie numai Tronul Dumnezeirii o depaseste. Este adevarat ca, dupa Buna Vestire si dupa Nasterea Domnului Iisus, Sfintele Evanghelii amintesc putin despre Maica Domnului, si aceasta poate si pentru ca sfintii autori au respectat ,,smereniaI celei care, desi impodobita cu alese virtuti, mai mult decat toti oamenii, nu ,,se laudaI decat cu smerenia: ,,Mareste sufletul meu pe Domnul…ca a cautat spre smerenia roabei SaleI(Lc. 1,46-48). Ea L-a pazit in pruncie de mania lui Irod, a suferit impreuna cu El umilinta unei vieti sarmane si reaua credinta a neimpacatilor Lui vrasmasi, dar mai cu seama a patimit alaturea de El in timpul groaznicului supliciu, cand toate batjocurile si loviturile primite de Fiu se rasfrangeau si asupra Maicii. Pe drumul crucii lui Iisus in Ierusalim se afla si azi o capela numita ,,Biserica suspinuluiI- acolo unde se spune ca Sfanta Maria L-ar fi imbratisat pentru ultima data pe Fiul sau, care isi purta crucea spre locul rastignirii. Adanc trebuie sa fi fost acel suspin, daca a trebuit sa-l stim si noi- eternizat in piatra! Ea a patimit alaturi de Fiul ei, iar acesta din dragoste fata de mama, in vapaia durerilor si chinurilor de moarte, o incredinteaza pe Sfanta Fecioara Apostolului iubit Ioan(vezi Ioan 19,27).
A doua parte a vietii pamantesti a Sfintei Fecioare este bucuria legata de invierea Mantuitorului, pe care L-a vazut preaslavit, a staruit in rugaciune cu apostolii si femeile mironosite(Fapt. Ap 1,14). Restul vietii l-a petrecut sub ingrijirea ucenicului iubit Ioan. Sfarsitul vietii ei -dupa traditie, a fost insotit de fapte minunate. Instiintata de Fiul Sau prin arhanghelul Gavriil, ca a sosit clipa mutarii de aici, Preacurata a facut o chemare tainica catre apostoli-care erau raspanditi in toata lumea la propovaduire: ,,Apostoli de la margini, adunandu-va aicea, in Ghetimani, ingropati trupul meuI. Apostolii adusi pe nor, o conduc impreuna cu membrii primei comunitati crestine din Ierusalim, cu multa tristete pe ultimul drum si aseaza trupul infasurat, dupa obiceiul evreiesc in giulgi, in mormant. Dupa trei zile ajunge si apostolul Toma-care mahnit ca zi acum, ca si la invierea Domnului n-a fost prezent cu restul apostolilor, este condus la mormant. Deschizand mormantul, constata ca este gol. Este semn ca Iisus Hristos nu a ingaduit ca trupul Celei care I-a dat viata, sa vada sticaciunea, ci a luat-o la Sine. De aceea noi serbam nu moartea, ci adormirea si mutarea la cer a Maicii Domnului. Mosii si stramosii nostri, pe langa cinstirea deosebita pentru Sfanta Fecioara, i-au inaltat biserici, i-au zidit troite pe la raspantii, i-au cantat bucuriile si durerile in cantarile religioase- cele mai vechi marturii ale cinstirii ei. Un mare istoric si filolog -B.P. Hasdeu spunea: ,,Crestine, daca nu cinstesti si nu canti imne si colinde pentru Maica Domnului inseamna ca esti strain de neam, nu-ti iubesti mama, nu tii la sora ta, nu-ti protejezi fiica, nu-ti respecti familiaI

Post Views: 52