Mitologia antica spune ca Icar, impreuna cu taral sau Daedalus, pentru a scapa din labirintul in care s-au inchis si-au faurit aripi din pene si ceara si au zburat din labirint. Numai ca Icar n-a tinut cont de sfaturile tatalui sau si s-a apropiat prea mult de Soare. Ceara de pe aripi s-a topit, iar Icar a cazut in apele Marii Egee, lovindu-se de stanci si murind. La fel precum Icar, care impreuna cu tatal sau a construit labirintul, agricultura tarii noastre a dus greul economiei romanesti, inclusiv in anii grei de criza precum 2011. Anul trecut, in semestrul III, 21 la suta din Produsul Intern Brut (PIB) a reprezentat contributia agriculturii la bunastarea tarii. Am avutu un an de exceptie, gratie insa unor conditii meteo favorabile. Veniturile celor ocupati cu agricultura s-au rotunjit, inregistrand o crestere cu 7,1 la suta, potrivit datelor statistice. Poate neinformati si fara a-i acuza de rea credinta, predecesorii lui Daniel Constantin, actualul ministru al Agriculturii, au lasat un buget de austeritate la MADR. „Cel mai mic dupa 1989”, dupa cum spune actualul ministru. Vedem cu ochiul liber ce inseamna sa facem agricultura fara irigatii, cand Soarele nemilos cu Icar, a devenit nemilos in acest an si cu painea noastra. In luna decembrie a acestui an se implinesc 23 de ani de la Revolutie. Sunt 23 de ani de rejucare a acestui mit, o repetitie a unui teatru absurd. Ca o ironie a sortii, Icar este readus la viata din cand in cand, insa doar pentru a-l vedea cum construieste ceva efemer, prinde avant si curaj si moare. S-ar putea ca Icar sa nu mai poata construi aripi, chiar si din pene si ceara, iar noi sa murim de foame. Suntem uimiti cum dupa nenumarate lectii dureroase pe care Icar-agricultura noastra le-a invatat pe propria-i piele, mai marii Romaniei nu fac altceva decat sa realizeze un decor menit a relua aceeasi piesa. Absurda de altfel.