Daca politicieni,care se mananca intre ei precum cainii prin garduri, ar fi avut timp sa se uite macar la disciplinele unde spotrivii nostri au fost calificati in probele finale la Jocurile Olimpice de la Londra, ar fi putut invata lectia curajului si performantei, respectiv de a fi castigator prin lupta cinstita. Dar, atata timp cat, in ultima perioada , indiferent de ora, declaratiile politicienilor erau date in direct, pe diverse posturi de televiziune, evident ca numai de Jocurile Olimpice nu le-a mai ars lor. Pentru acestia, dupa cum s-a vazut, mult mai importante au fost confruntarile – in declaratiii- cu competitorii politici, referendumul, listele electorale, cine ar trebui sa ramana intr-o functie sau sa-si dea demisia. Cu siglele de partid in spate, cu zecile de microfoane pe pupitre instalate in incaperi unde functionau aparate cu aer conditionat, in inflacararea cu care rosteau discursurile nici nu mai conta ca afara aerul era, cu adevarat ca de foc. Daca politicienii ar fi privit ce inseamna sa pierzi o medalie la numai cateva sutimi, sau sa nu-ti iasa un exercitiu care, la antrenamente, ti-a iesit perfect, sa te impiedici exact la sfarsit, sa cazi, sa cada stacheta ca ai atins-o, usor, cu piciorul etc, cu siguranta, in aceste zile, in Romania nu ar fi fost atata patima. Din pacate cei pe care-i vedem la orice ora din zi – si in reluare si pe timp de noapte – nu inteleg faptul ca o competitie nu se poate castiga doar din vorbe, fara nici un efort de a schimba lucrurile. Dincolo de vorbe este nevoie de vointa, de efort pe care sa-l simti in fiecare fibra a corpului, de munca, de sacrificii. In politica romaneasca, insa, mai rar sa vezi asa ceva in conditiile in care au fost destule cazurile in care functiile nu sunt castigate pe merit, ci pentru ca a existat vesnica si nerusinata trambulina politica.

Post Views: 87