Deunazi m-am intalnit cu un prieten, care stiind ca sunt prins in aceasta forma de „trafic” cu impresii si opinii ale oamenilor preocupati de agricultura, s-a grabit sa imi transmita si propria-i imagine asupra fenomenului, chiar la nivel global. Asa „am aflat” ca tot ce se produce azi este otrava, ca de vina pentru asta este marea mafie a chimicalelor, impreuna cu marile ferme, ca singura sansa de scapare este agricultura ecologica sau asocierea tacita a fiecaruia dintre noi cu un mic producator pe baza increderii ca acesta nu foloseste tehnologia rau-intentionata de care imi vorbise. Aproape ca nici nu am incercat sa-l contrazic, mai ales ca nici nu sunt specialist in vreuna din ramurile agriculturii. Si oricum stiam ca nu voi reusi, era ferm convins de dreptatea sa. Apoi nu prea aveam timp, prietenul se grabea la piata, unde il astepta un batranel cu produse „curate”. De altfel, opiniile lui nu imi erau necunoscute, teoriile acestea circula intens pe internet. Primesc nenumarate email-uri cu astfel de „avertizari”. Argumentele sunt implacabile, iar limbajul folosit pare venit din partea unor oameni bine documentati. Sunt cateva tinte spre care se indreapta tirul acestui razboi mediatic: toate produsele chimice, biotehnologia cu ale ei „mutatii”, industrializarea, in zootehnie mai ales si industria alimentara. Ce interese stau in spatele acestor „tunuri” nu stiu sigur, presupun doar si de aceea nu spun pentru ca nu pot proba. Un lucru e sigur, nu iese fum pana nu se face foc.