Din categoria minunilor savarsite de Iisus asupra naturii fac parte si cele doua inmultiri ale painilor: una, cand a saturat cam la cinci mii de barbati afara de femei si copii; a doua, cand a saturat cam la patru mii de oameni. Prima minune, pe care o relateaza evanghelia de duminica, este redata de toti evanghelistii: Matei 13,13-21; Marcu 6,32-44; Luca 9,10-17; Ioan 6,1-13. Mantuitorul se retrasese in pustie, intr-un loc linistit – credeau ucenicii- unde sa se odihneasca, dar multimile L-au gasit si aici. Pastile iudaice erau aproape si, din locuri apropiate sau indepartate, grupuri de peregrini, in drumul lor catre Ierusalim, se adunau sa-L vada pe Iisus. De pe coasta muntelui, Domnul a privit multimea in miscare si inima Lui s-a umplut de mila. Desi intrerupt si cu toate ca I se rapea odihna, El nu era lipsit de rabdare si vazu ca acolo era o nevoie mai mare, care cerea sa fie luata in seama. „I s-a facut mila de ei, pentru ca erau ca niste oi care nu aveau pastor”. Parasind locul Sau retras, a gasit un loc potrivit, de unde a inceput sa le vorbeasca. Oamenii ascultau cuvintele pline de indurare ce porneau asa de usor de pe buzele Fiului lui Dumnezeu, ascultau cuvinte pline de har si asa de usor de inteles, incat erau ca un balsam pentru sufletele lor. Vindecarile date de mana Lui dumnezeiasca aduceau voie buna si viata pentru muribunzi si usurare si sanatate pentru bolnavi. Pentru ei, in ziua aceea parea ca cerul se coborase pe pamant si nici nu-si dadeau seama cata vreme era de cand nu mancasera si ca seara se apropia. In cele din urma, ucenicii au venit la Iisus si au staruit, spunand ca pentru binele oamenilor ar fi bine ca ei sa fie lasati sa mearga sa-si caute hrana. Dar Iisus a zis: „Dati-le voi sa manance”, si apoi, intorcandu-Se catre Filip, a intrebat: „De unde avem ca sa cumparam paini ca sa manance oamenii acestia?” Acesta a raspuns ca painile ce s-ar putea lua cu doua sute de dinari nici n-ar putea ajunge ca sa aiba ce imparti intre dansii. Iisus a mai intrebat ce cantitate de hrana s-ar afla la oameni, iar Andrei a raspuns: „Este aici un baietel care are cinci paini de orz si doi pesti, dar ce sunt acestea la atatia oameni?” Iisus a cerut sa fie aduse la El painile si pestii, apoi a pus pe ucenici sa aseze oamenii pe iarba, in cete de cate cinzeci sau o suta, pentru a tine ordinea si pentru ca toti sa fie martori la ceea ce avea El sa faca. Odata implint lucrul acesta, Iisus a luat painile si pestii „ si-a ridicat ochii spre cer, a rostit binecuvantarea si a dat apoi ucenicilor sa imparta norodului”. Au mancat toti si s-au saturat si au ridicat douasprezece cosuri pline cu faramituri, din ce mai ramasese.
Ceea ce daduse Iisus multimii era o hrana umila: peste si paine goala era hrana zilnica a pescarilor din jurul marii Galileii. Iisus ar fi fost in stare sa intinda inaintea oamenilor o masa bogata; dar hrana pregatita numai pentru multumirea poftelor, n-ar fi adus nici o invatatura pentru binele lor. Hristos ii invata pe oameni ca proviziile naturale date omului de Dumnezeu au fost rau folosite. Daca oamenii de azi ar fi simpli in obiceiurile lor, traind in armonie cu legile naturale, ar fi mijloace indestulatoare pentru toti. Hrana simpla data multimii i-a venit nu numai ca o asigurare a puterii Sale, dar si ca o asigurare a purtarii Lui de grija in nevoile obisnuite ale vietii. Mantuitorul n-a fagaduit urmasilor sai stralucirile lumii; hrana lor poate sa fie simpla si chiar redusa; partea lor poate sa fie saracia, dar Cuvantul Lui fagaduieste ca nevoile lor vor fi implinite.

Post Views: 50