Redacția
La vindecarea minunata a celor doi orbi si a unui mut( vezi Matei 9,33-34), a unui orb din nastere(Ioan 9,25), dar si in toata activitatea binecuvantata a Domnului Iisus, pana la moarte si chiar si dupa moartea Sa(Matei 27,63), calomnia a fost arma folosita de carturari si farisei impotriva lui Iisus. Aceeasi arma a fost folosita de iudei impotriva apostolilor(Fapt. Ap. 16,21). Astazi, vorbirea de rau, clevetirea sau calomnia, ca si multe alte pacate- par a fi ridicate la rang de virtute- si ni se par putin vinovate tocmai pentru frecventa foarte mare a lor. Nu vom da o definitie din manuale de morala si nici din dictionare, ci vom zice pe intelesul tuturor: vorbirea(grairea) de rau, clevetirea-calomnia, inseamna a pune pe seama cuiva fapte ce nu le-a facut, cuvinte pe care nu le-a spus, cu gandul de a-i face rau. Nimic nu-i mai usor, decat sa arunci o vorba nedreapta impotriva semenului, dar nimic mai urat, mai degradant si mai primejdios in acelasi timp. Caci calomnia este sabia care brazdeaza chipul sufletesc al deaproapelui, desfigurandu-l in fata lumii si ucigandu-l. E anticamera uciderii trupesti foarte adesea. Sfantul Bernard zice ca: ,,Limba celui ce vorbeste de rau este o vipera veninoasa, care prin o muscatura raneste trei persoane: pe vorbitorul de rau, pe cel ce asculta si pe cel defaimat”. Cel care vorbeste de rau e osandit de Scriptura:,,Pe barfitor si pe cel cu doua limbi, blestemati-l, ca pe multi care aveau pace i-a pierdut. Limba clevetitoare pe multi i-a clatit si i-a risipit dintr-un neam intr-alt neam si cetati tari a surpat si casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit si le-a lipsit de ostenelile lor. Multi au pierit de ascutisul sabiei, dar mai multi de uneltirile limbii” (Iisus Sirah 28, 14 si urm). Celui care ii vorbeste ii face rau pentru ca il face partas, ca si el va spune altora. Celui despre care vorbeste ii face rau, caci ii fura cinstea, ii fura bunul nume. Daca inainte se spunea ca o vorba sau o veste rea inconjoara de sapte ori pamantul, in timp ce una buna doar o data, astazi, cu mijloacele tehnice ce le avem, rapiditatea cu care se raspandeste calomnia, ne uimeste. A repara ce strica calomnia, e nu numai foarte greu, ci chiar imposibil. E cunoscuta istorioara in care un vestit duhovnic ii spune unui calomniator sa imprastie penele(puful) dintr-o perna. Dupa ce acesta le imprastie, duhovnicul ii spune:” Acum aduna penele!” „-Asta este cu neputinta!” a raspuns el. ,,-Da! Este cu neputinta a le aduna si tot asa e si cu vorba rea: ai spus-o, se duce si nu o mai poti intoarceI. S-a intamplat insa, si se mai intampla, pe linia justitiei imanente(dreptatii dumnezeiesti) ca adesea, in loc sa-l atinga pe cel vizat, calomnia devine bumerang inselator, caci se intoarce inapoi la calomniator, lovindu-l si ranindu-l. Istoria a reusit, uneori, sa reabiliteze pe calomniat, dar niciodata pe calomniator. Oriunde a trait, traieste, sau va trai, calomniatorul cade sub sentinta neinduplecata din Evanghelie:,,Pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit”(Matei 12,36-37).
