Redacția
Abuzul statului in impozitarea salariilor este mascat subtil de impartirea obligatiilor intre angajator si angajat. Angajatorul trebuie sa plateasca statului din venitul brut acordat angajatului un procent total de 28.75 la suta, care include: contributia la asigurarile sociale, la fondul de somaj, la asigurarile de sanatate si multe altele. Angajatul trebuie sa plateasca statului din venitul brut un procent total de 32.5 la suta format din: contributia la asigurarile sociale, la fondul de somaj, la asigurarile de sanatate si impozitul pe venit. Facand un calcul simplu, observam ca ceea ce castiga un angajat din salariul sau brut este mult mai mic decat ceea ce castiga statul din acest salariu. Statul, pentru fiecare loc de munca, incaseaza un procent impovarator de 45.25 la suta si angajatul ramane cu doar 54.75 la suta. Impresionant pentru o tara cu un sistem educational si un sistem de sanatate la pamant. Acest procent blocheaza orice initiativa a mediului de afaceri de a prelua din disponibilizatii statului. Acest procent este o frana in calea dezvoltarii afacerilor private in Romania, in care forta de munca este suprataxata intr-o maniera sufocanta. In acest context, presiunea pe care o pune orice marire de salariu minim pe economie pe angajatori e una foarte mare, generatoare de somaj, munca la negru si evaziune fiscala. Nedreptatea este si mai mare daca tinem cont ca aceste impozite au fost extinse la acelasi nivel pentru orice loc de munca suplimentar adaugat la locul de munca de baza, desi in spital stam intr-un singur pat sau atunci cand cumparam medicamente compensate o facem strict pentru o singura persoana.
Alina Rad
